duminică, 4 mai 2008

Sirena



Am inceput de mult o strofa si acum facusi o incercare sa vad ce iese in continuare.

Sirena

Cand oamenii vedeau o sirena se mai nastea o poveste
Multi ramaneau cu gura cascata inlemniti si mureau
Altii incercau apoi sa colectioneze visatori scoici
Si clipele treceau, intr-o infinitate de raze de soare
Pe care nimeni nu a incercat vreodata sa le numere.

Dar intr-o zi un tanar ca Ulise a lovit o sirena
Sangeranda fiind a mers la tatal ei, imparatul marilor
Si vazand cele facute, l-a pedepsit pe baiat.
Noptile nu a mai putut dormi tanarul
Zilele au inceput sa se scurga mai greu
Iar pe mare nici nu se mai putea zice de navigat
Caci imparatul ii tulburase mintile si constiinta.

Cautand o solutie sa capete iertare
Tanarul a inceput sa aibe vise noaptea
In care i se spunea sa construiasca o casa din scoici
Pentru iertarea lui.

Dupa munti de scoici faramitate adunate
Le-a legat intre ele si a construit o casa
In tot acest timp cu gandul la ea
Si la salvarea lui care avea sa ramana vesnic
In viata lui de muritor.

Astfel oamenii care trecea pe langa casa
Au inceput sa capete un nou nivel de constiinta,
Isi aminteau ca in mare exista si acolo o imparatie
A celor ordonate si neordonate
La fel ca pe pamant.

Si intr-o noapte imparatul i-a soptit in vis:
Tinere, urmas al lui Ulise vino in mijlocul marii
In adancurile adancurilor sa ma intalnesti
Tu ai facut ceva pentru fiica mea
Si ai dovedit ca iti pasa
Vino si viziteaza-mi imparatia.

Si tanarul si-a luat prietenii care il ajutasera cu casa
Si au mers in mijlocul marii.
El, singur a coborat
A cunoscut-o pe ea care in urma pasilor ei
Lasa intotdeauna un ghemotoc de flori
Si imparatul i-a zis:
Intotdeauna cand vei dori sa mi vezi fata
Sa zdruncini ghemotocul cu trei petale
Si ea va fi acolo, oriunde vei fi pe mare.
Si ca tot vad ca ai sclipirea aceea in ochi
Poti sa o iei sa-ti fie nevasta
Si sa faceti copii si pe pamant in casa cu scoici
Ca ei sa duca mai departe vestea ca imparatia
Exista si va exista intotdeauna pretutindeni prietenoasa.

1 comentarii:

Ionela-Cristina spunea...

hm, "schimb de carti"... uite un schimb de poezii cu sirene:

05 martie 2008
Tînără ca marea

Cîrpeşte-mă de două ori
Cu palme ude de ploaie,
Cu degete sărate
Şi unghii dulci,
Cu linia vieţii
Întretăiată cu linia norocului
Şi trezeşte-mă,
De două ori trezeşte-mă!...
Şi mai mîngîie-mă o dată,
Doar o dată,
Cu mîna cunoscătoare de anatomie.

Însailă-mă cu iarbă de mare din saltea,
Pictează-mă cu verde, cu albastru,
Umple-mă cu apă şi plancton,
Înnobilează-mă cu stele de mare,
Siliconează-mă cu meduze
Şi fă-mi piercing cu stridii,
Îmbracă-mă-n nisip,
Să nasc perle...
Iubeşte-mă ca pe mare!...

http://goodwindship.blogspot.com/