joi, 28 august 2008

File de jurnal - 28 august

Pun posibilitatea in calcul de-a merge la job si sambata (cand se plateste dublu). Nu ca ar fi prima oara, dar dupa tura de noapte de la 22.00 la ora 6.00 as mai sta pana la 14.00 in continuare. Cred ca as rezista 16 ore. Toata lumea zice ca maratonul asta ar fi obositor, dar cred ca sunt altii care lucreaza o perioada mai lunga de atat si care nu dorm cu zilele.
Unii angajati zic ca ma faram astfel, altii zic ca cei care isi permit sa stea peste program cum am propus eu aceia sunt oameni care nu lucreaza.
Dar parerea mea e alta mai ales cand ma gandesc la sportivii care participa la tot felul de competitii, escaladari ale muntilor, maratoane de alergat, ciclism etc.
Cred ca exista o vointa mai presus de noi si atunci cand vrei sa ti dovedesti tie ca poti mai mult decat restul, e ca si cum ar fi sosit clipa cand esti fata in fata cu tine. Uneori descopar ca imi place sa lupt cu propria mea oboseala, cu propriile mele limite cu propria mea vointa ce cred ca necesita o educatie mai indelungata.
O zi lucrata in plus, o zi mai aproape de visele mele. O zi in care destinul urmasilor mei se schimba printr-un mic amanunt asemenea unui fir ud de nisip.

vineri, 22 august 2008

Mihaly Csikszentmihalyi - Psihologia fericirii


Carticica grosuta usor de citit ;)
Aflu din ea despre o nuvela a lui Vladimir Nabokov ce se numeste ,,Apararea lui Lujin'' ce pare a avea un subiect ce mi-a frapat atentia.
Un tanar sahist de geniu devine atat de implicat in acest joc incat restul vietii sale, casnicia, prietenii, slujba se desfasoara ca pe tabla de joc.
Sotia sa, Regina alba stand pe al 5 lea patratel din al treilea rand amenintata de Nebunul negru care este impresarul lui Lujin :D

Alt lucru aflat din cartea asta care imi confirma ideile mele este acea obiectie facuta la oamenii care pleaca de la serviciu pentru a ajunge mai repede acasa, pregatiti sa traiasca din plin timpul liber castigat cu greu. Dar de multe ori se intampla ca oamenii nu au nici o idee despre ceea ce vor sa faca cu timpul liber. Si astfel se produce o mare risipa in viata omeneasca prin folosirea neinteleapta a timpului liber.
Uneori viitorul deci se pare ca nu este neaparat a celui super educat si instruit ci a celui care stie sa-si folosasca cu intelepciune timpul liber.


Cam astea sunt 2 pasi mici ce pentru unii ar putea fi mici generatori de picaturi de fericire sau chiar o ploaie deasa :P

miercuri, 13 august 2008

File de jurnal - 13 august 2008

Primesc telefon de la firma ,,Dasteco" din cadrul companiei Ford, vizavi de
praktiker.
Vor sa vin sa le mai confirm pentru a doua oara demisia mea sa vada daca nu cumva ma apuca nostalgia dupa 2 zile lucrate acolo(luna trecuta)
Cum ii stiam niste exploatanti si manipulatori ma asteptam in continuare din partea lor sa primesc niste texte ce merita puse intr-n ziar.
Intru in birou zic buna ziua si apoi din birou mergem intr o camaruta retrasa carora ei ii zic laborator ca sa mi arate actele semnate de mine la demisie. De ce m-au pasat in camera aceea obscura si nu am discutat in birou ?
Pt ca stiau ca va fi un scandal. Si asa a si fost pentru ca in urma celor 2 zile lucrate la ei cu norma de 8 ore tre sa platesc o amenda de 210.000 mii lei deoarece cica in perioada de proba de 5 zile in care am fost le am adus pagube.
Banii pe care tre sa i iau in data de 15 august 2008 a calculat o doamna din birou ca ar trebui sa iau 170.000 dar acum se neaga ca ar fi suma asta.
Le zic : Domle, aici se intampla niste lucruri care merita publicate intr-un ziar.
De ce?
Pai uitati ca d-voastra puneti un timp pe ora de indeplinit un nr de piese pe care nimeni nu le poate face.
Raspuns: Avem pus la fisier ANGAJATUL LUNII ce si-a indeplinit norma unde am pus doar ce informatii vrem noi despre el. ( Faza cu angajatul lunii pus afis mare la vedere practic e o compensatie la ceva ce lipseste )

Eu : Vreau sa-l cunosc sa aflu ce salar a luat.
(In urma studiului sociologic prin sala am aflat ca angajati de ani de zile nu primisera mai mult de 3.5 mil-4mil si asta cu vechime si noroc chior.)
Ei : Nu se poate.
Apoi imi baga foaia sub nas sa dau semnatura ca le am adus pagube si ca recunosc. Faza tare e ca eu am lucrat cu 2 piese si pe foaie apareau 3 iar cand le am cerut sa vad pagubele mi au zis ca le arata la salarizare.
Si partea si mai tare e ca mi au facut cik carte de munca pe 2 zile si o sa fie trecute in cartea de munca pagubele aduse lor de catre mine. Habar nu am care sunt
alea in perioada de proba ca nush ce as fi putut gresi la pus leduri in gauri si pus 2-3 suruburi pe o placa .
Vreau sa fac o reclamatie unde, o plangere ceva dar sa nu ma coste nimic...Are idee cineva unde pot face asta? La fortele de munca sau unde?

Las a doua oara anuntul de la firma care il gasiti si in evenimentul zilei de Iasi si alte ziare :


Cauti un job-part-time? (exista si full time daca vrei dar asta nu mentioneaza deoarece sunt in cautare de tineri care pot fi manipulati.) Te asteptam la noi. Relatii la 0726762584

duminică, 10 august 2008

File de jurnal - 10 iulie

Cand am lucrat 2 zile in cadrul firmei ,,Dasteco Srl" ce apartinea de Ford nu aveam somnul prea linistit. Probabil datorita emotiilor si stresului datorita faptului ca uneori cred ca nu am indeajuns timp ca sa-mi ating inaltimile.
De ce inaltimi ? Pentru ca in momentul cand am vrut sa ma angajez la biblioteca Gh.Asachi directoarea adjuncta ne-a zis ca cei care nu avem diplome, atestate in lb straine si in calculatoare, putem sti si de nota 20 si tot degeaba.
Nu mi am dat examenele la ecld la timp si acum se pare ca platesc pt asta in ceea ce priveste postul de bibliograf.

Franghia de care ma agat uneori cand sunt super obosit sau stresat printre altele este meditatia. Cand practic meditatia transcedentala pe muzica e un moment in care se destrama lumi si se nasc altele in mine. Ma simt departe, ca Buddha care trecea prin focuri de dorinte, tentatii, vise luandu-ma la lupta cu timpul, moartea si propriile mele nelinisti.
Uneori imi aud strigatul interior de parca as fi un internal intr-un spital de oameni neintelesi cu viata sau unu care face terapie cu el insusi in cadrul organizatiei lui Osho Rajnesh. Ce bine ca ca sunt putine momentele astea :D
Am nevoie de rabdare sa inteleg mai bine excel-ul, si calculatorul in general. De aici vin unele nerezolvari. Si atunci cand nu ma pricep printr-un loc, inteleg cel mai bine ca informatia inseamna putere.

luni, 4 august 2008

File de jurnal - 4 august 2008


Vizionand stirile la televizor aflu ca s-a dat lege ca oamenii nu mai au voie sa-si bata animalele. Cei care fac asta vor primi amenda de 1000 de lei sau 6 luni puscarie.

Imediat dupa stirea asta tot din categoria animalelor aflu ca un urs a omorat un om, omul beat de nu se vedea pe el (in centrul Brasovului) iar in urma acestui fapt ursul este ucis de catre oamenii legii.
Cum au dedus ca acel urs este cel ce a omorat omul?
Simplu pt autoritati ca iti ajunge un creier de gaina ca sa gandesti ca ei.
,,Cand ne am apropiat de ursulica avea niste pui in spatele sau la ceva distanta a sarit la noi si am zis ca el e sigur criminalul."
Dupa ce l-au ucis pe Mos Martin l-au urcat intr-o camioneta si l-au transportat in alta parte MORT ceea ce nu se putea face cu un tranchilizant cu efect de cateva ore ca sa ramana el in viata si sa fie transportat in alta padure.
Probabil domnii vanatori sperau la un urs educat caci altfel nu inteleg. Ori primarul s-a speriat la vreo 3-4 reclamatii.

In afara de stiri, am colindat in cautarea Palatului Copiilor si dupa lungi cautari am aflat ca nu se afla pe strada Primaverii, caci acolo se afla o cladire darapanata ci la fundatie un centru si inca unul in spate la Junimea.
Mersesem la un curs de cultura japoneza. Copii erau invatati cuvinte in japoneza, sa faca origami, si sa faca din batice (speciale) posete, toarte pentru sticle, genti pentru carti. De ce ? Pentru ca la ei exista o arta de a impacheta lucruri si pentru ca nimeni nu a mai propus asa ceva pana acum.
Taxa pt cursul de cultura japoneza e 20 ron iar pt lb japoneza 30 ron.
Am stat bucuros deoarece nu am platit nici un leu. Nu era control :D

vineri, 1 august 2008

Mircea Cartarescu - Jurnal


Nu demult era sa zic ca jurnalul Monicai Lovinescu din perioada 1980-1984 nu m-a ajutat mai cu nimic la dezvoltarea mea. Dar de fapt realizez ca ea spunand lucruri aparent banale in jurnalul ei asta nu ma impiedica sa spun si eu lucruri aparent banale in al meu ci chiar imi da forta sa fac asta.

Si totusi jurnalul lui Mircea Cartarescu din perioada 1990-1995 mi-a placut mai mult.
M-a facut sa ma gandesc la faptul ca toti oamenii sunt niste piese de puzzle care trebuie puse la un loc pentru a ajunge la maturitate. Si ce poate insemna maturitatea decat momentul cand ai umplut universul intr-o asemenea masura incat el ajunge sa se potriveasca perfect cu ficatul, apendicita, oasele, bursa, pancreasul, cu sangele. In momentul cand lumea din interior devina una cu lumea de afara atunci exista o suprapunere perfecta a realitatii si momentul cand am facut un pas mare pentru noi insine, iesind din lumea iluzorie, romantica, visatoare.
In momentul cand oamenii trec pe langa noi sau vorbesc cu noi de fapt cei mai multi se uita prin textura, unii vazand cat de departe esti si minuscul, altii cautand drumul rataciti nestiind unde esti.
Si poate ca asta inseamna maturitatea..sa vezi cat de departe poti ajunge fiind sincer cu tine si fata in fata cu universul...