duminică, 25 ianuarie 2009

Despre distribuirea pliantelor, ziarelor



De cateva luni de zile continui sa merg sa pun ziare, pliante in poste. O treaba destul de buna pe langa jobul prost platit la care merg.
Ceea ce-am sesizat la o mare parte din populatie din cei care ma abordeaza mai agresiv este ca uita faptul ca sunt doar un simplu angajat la o firma mai mare si daca nu sunt eu cel care va pune in poste va fi altcineva. Dar nu asta ma face sa ma amuz, ci faptul ca ei devin atat de draguti si de amabili imediat dupa ce afla cat castig. Ei probabil cred ca toti cei care fac asemenea treburi se imbogatesc, sau au cine stie ce salarii pompoase care cumva le depaseste lor salariile.
Cand le-am zis la doi domni ca pentru un teanc de 1000 de ziare puse in poste ajung sa primesc vreo 15 ron au ramas masca si din agresivitatea care o aveau inainte a inceput a zambi amabil si chiar mi-au deschis usa amabil asteptandu-ma sa ajung la ea dupa ce termin de pus in poste.

.................................................................................

Alta doamna cu un aer de profesoara striga dupa ce se uita la mine : Toti is niste hoti si banditi.
Iar eu zic : Da doamna, aveti dreptate. Toti sunt niste hoti si banditi.
..............................................................................

Un domn ma intreaba cat il costa faptul ca ii pun ziarul in posta. Si ii raspund ca e gratis. Ei pai daca e gratis, hai te rog pana la mine sa te servesc cu un pahar cu vin :)

............................................................................

Faceti o gramada de mizerie cu prostiile alea pe care le puneti in poste zice o doamna.
Pai doamna, noi dam oamenilor un instrument, ceea ce fac cu acel instrument..daca sunt civilizati vor arunca acea mizerie la cos, daca nu vor face ceea ce ziceti d-voastra.

...............................................................................

Sun la un nr. de interfon cu ziarul Kaufland.
Zic : posta.
Vocea : Care posta?
Eu : De la Kaufland.
Vocea : Nu-i voie
Eu : Nu-i problema, sun la altcineva. Din 40 de apartamente intotdeauna deschide cineva.

Apoi intru in scara si pun in poste.
Domnul iese, se uita dupa mine si incepe cu focuri de injuraturi si amenintari.
Eu : Domnule, desi aveti in jur de 40 de ani dati dovada ca va lipsesc cei 7 ani de acasa. Nu pot decat sa va multumesc pentru acest comportament civilizat.

.................................................................................


Ceea ce mai vreau sa zic e ca nu toata lumea este anti-ziarul Kaufland. Am sesizat ca unii abia asteapta ziarul in special pentru ca are o rubrica cu umor.
Unii vor sa fie lasate pliantele sau ziarele jos la fiecare scara, dar nush cum se intampla ca de multe ori intr-o ora doua par a se fi epuizat toate daca sunt lasate astfel. Banuiesc pentru ca toti sunt cu buna intentie, pentru ca unii cred ca toata lumea gandeste sau trebuie sa gandeasca ca ei.

joi, 22 ianuarie 2009

Lev Tolstoi - Moartea lui Ivan Ilici


Ivan Ilici a dus o viata cat se poate de exemplara. A avut parte de o educatie buna, la scoala avea note bunicele, in cariera a inflorit frumos ajungand sa castige indeajuns de bine cat sa duca un trai decent.
Sa insurat apoi, amintindusi mai tarziu cand a capatat ceva ani de casnicie de momentele de tandreturi si momente frumoase cu sotia sa pe cand erau tineri.
Dar cu toate acestea nimic nu poate intrece amintirile sale de cand era copil. Atunci pare sa fi fost punctul lui vital cel mai frumos din viata lui..si poate ca omul in toata calatoria sa nu face decat sa incerce sa se intoarca la el, cel de alaltaieri. Sufletul protejat de necazuri si nefericiri( el copil ) iar mintea si corpul cel care protejeaza ceea ce pare a fi comoara omului.

Cu cat castiga mai bine Ivan Ilici cu atat bucuriile sotiei si a celor din jurul sau pareau sa se indrepte spre a agonisi cat mai mult..iar el incerca sa le aduca satisfactie. Cu toate acestea avea momente de indoaiala in ceea ce priveste fericirea lui.
Ajungand sa-si numere zilele din cauza unei probleme cu intestinul gros de care era sigur, si uneori poate prea sigur ca il va nenoroci complet se poate observa ca Ivan Ilici incepe sa-si piarda increderea in el insusi. Fiind bolnav, el avea nevoie de atentie, vroia alintat, vroia ca oamenii din jurul lui sa nu fie nici prea indiferenti dar nici sa-i dramatizeze situatia. Dar nici alintaturi, nici atentie asa cum isi dorea nu capata..se simtea pierdut interior. Si cand te simti pierdut interior poate ca e momentul cand iti doresti sa fi inceput de mai demult sa cladesti in interior mai mult decat ceva superficial care se poate darama.
Se mai poate observa spre sfarsitul vietii cand era chinuit ca incepe sa gandeasca mai filosofic, sau poate gresesc.

Oricum povestirea are cam 60 pagini deci nu e lunga, iar daca nu este timp de mers la biblioteca se gaseste in format audio pe internet.
Dar cartea nu se compara cu cea in format audio.
In formatul audio lipsesc multe detalii care in carte exista. Si apoi mai exista un fel de interpretari ale starilor personajelor cand zic una sau alta, punand intonatii, tonalitate, voci care nu pot fi convenabile celui care asculta si totul asa cum au perceput actorii... Deci e dezavantajos formatul audio.


.............................................................................

,,Intestinul gros! Rinichiul isi spuse el. Nu este vorba de intestinul gros si nici de rinichi,ci de viata si...moarte. Da, iata viata care a fost si acum se duce, se duce, si eu nu sunt in stare sa o opresc in loc. Da. De ce sa ma mint? Oare nu este limpede pentru toti, in afara de mine, ca mor, si nu mai e vorba decat de saptamani, de zile, poate chiar acum. A fost lumina acum e intuneric. Am fost aici, iar acum ma duc acolo! Incotro?" Se simti cuprins de frig, respiratia i se opri, isi auzi numai bataile inimii.
,,Cand n-am sa mai fiu, atunci ce-o sa fie? N-o sa fie nimic. Dar unde am sa fiu eu, cand n-oi mai fi aici? Oare asta-i moartea? Nu, nu vreau" Sari in picioare, vru sa aprinda lumanarea, pipai cu mainile tremuratoare, scapa lumanarea impreuna cu sfesnicul pe jos, si din nou se prabusi cu spatele pe perna. ,,De ce toate acestea? Totuna, isi spunea el, privind cu ochii deschisi intunericul. Moartea, da, moartea.
Si ei nu stiu nimic si nu vor sa stie nimic, si nu le pare rau de mine.Ei canta.
( Auzea de departe, prin usa, zvon de glasuri si ritornele). Lor le e totuna. Dar si ei vor muri ca si mine. Prostii! Eu mai devreme, iar ei mai tarziu; si ei vor pati la fel. Dar ei se bucura. Brutele!" Furia se nabusea. Avea o stare chinuitoare, grea de nesuportat. Nu se poate ca toti sa fie condamnati sa indure aceasta spaima ingrozitoare.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Himalaya with Michael Palin


Nu stiu cine este acest Michael Palin dar am ramas surprins dand un search pe google la cat de mult arata semnele sa fi colindat prin lume. Si asta chiar si dupa varsta de 60 de ani.

Pentru cei atrasi de lumea orientala recomand calduros acest documentar unde se pot vedea o multime de curiozitati cum ar fi :

- oameni care si-au deschis un restaurant chiar in inima muntilor
- despre plantatii de ceai

- un loc unde oamenii au desenate tot felul de penisuri pe case ca semn al culturii
- despre oameni foarte deschisi din punct de vedere sexual care nu apeleaza niciodata la verighete, casatorie etc.

- despre un om care nu si-a taiat niciodata parul de pe cap
- despre cum participa indienii la inmormantare : nu ingropand cadavrul ci arzandul

- case construite din par de iaci

- o intalnire cu Dalai Lama
- triburi, manastiri, mineri si multa multa relaxare si peisaje de nota 10 :D



E un documentar din 6 episoade (cu titrari in romana) pe care dupa ce l-am vazut m-a lasat un pic nostalgic. As fi vrut sa mai continuie, dar poate mai gasesc si alte filme cu Michael Palin ;)

Nota 8.9 pe imdb.

luni, 19 ianuarie 2009

Himalaya - Oameni si munti



La centrul cultural francez din Iasi intre 16 si 31 ianuarie, iubitorii de fotografie sau pur si simplu de frumos pot contempla cele 50 de imagini surprinse de fotograful brasovean (Mihai Moiceanu) in timpul unei expeditii in Nepal.
Ea poate fi privita de luni pana vineri intre orele 9.00 si 21.00 si sambata in intervalul 9.00-14.00, din 16 ianuarie.

Sau pentru cei care nu au drum prin preajma copoului ori au ramas indragostiti de unele peisaje ce le au vazut pot gasi pozele la adresa :
http://www.cameramm.ro/artistic-expo-7-------.htm

miercuri, 14 ianuarie 2009

In to the wild


A terminat facultatea cu note mari, nu-si doreste o profesie pentru ca considera ca e o inventie a secolului XX, nu-i plac banii, e excesiv si are un vis : sa ajunga in Alaska.
Vrea sa fie liber, cat mai aproape de natura, cat mai departe de civilizatie si cat mai aproape cartea sa favorita : Henry David Thoreau - Walden.


Intr-o zi aflat la masa cu parintii sai acestia zic spun ce vor sa ii faca un cadou cu ocazia absolvirii facultatii : au strans bani pentru o noua masina pt el. Dar pe el nu-l incanta, pentru ca stie ca oamenii ajung sa-si petrecea viata cheltuind bani pentru lucruri ce nu constituie o necesitate.
Masina lui ar fi mai mers in regula ani buni, dar din frica ca ei sa nu se faca de ras in fata cunoscutilor, din frica ca acel lucru sa nu se strice...acum vor avea cu ce sa se mandreasca : o noua masina. O gramada de timp pierdut pentru a masca niste situatii reale ce se petrec in familie.

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Man to man


Un grup de cercetatori pornesc in tinuturile salbatice ale Africii descoperind acolo triburi de primitivi pigmei. Doi dintre ei sunt luati si supusi experimentelor civilizatiei dar ei (oamenii civilizati) au uitat ca ceea ce se gaseste in ceruri se poate gasi si pe Pamant.

Ceea ce m-a impresionat in acest film este faptul ca primitivii ajung sa demonstreze intregii omeniri ca pot da dovada de o intelepciune mult mai fructuoasa decat ceea ce poseda asa zisii marii cercetatori, carturari, invatati ai omenirii.
Acest film ramane o dovada clara a ceea ce pot face oamenii orbiti de dorinta de avea bani si putere, vanzandu-si sufletul chiar si celui din intuneric.

marți, 6 ianuarie 2009

Depresia, metode de diagnostic si tratament


Sunt o multime de lucruri in cartea asta care nu au prezentat vreun interes pentru mine. Mi se pare o stupizenie sa citesc o carte cuvant cu cuvant chiar daca nu ma intereseaza vreo tema doar ca sa-mi zic : am citit-o si pe asta.
Oricum cartea pare ceva mai mult pentru specialisti, nu pentru un public amator.

Dar totusi cateva curiozitati care mi-au frapat atentia sunt :P

1.Dintre nelinistile mintii depresia este cel mai des asociata cu singuratatea. De obicei se confunda des una cu alta, intamplanduse ca oamenii sa dea vina pe niste lucruri care nu au o prea mare legatura cu starea lor evitand adevarul. Zic asta pentru ca a te simti singur poate fi uneori un subiect tabu in relatiile cu unele tipuri de persoane.

2.Depresia poate aparea in momentul nasterii unui copil ( in cazul femeilor).
Aici cred ca exista o posibilitate mica in cazul fiecare capat de linie a ceva din viata noastra : o facultate, un job, o relatie .

3.Uneori oamenii avanseaza intr-o relatie sau in alte acte (ce implica relationarea) presati de singuratate chiar daca nu stiu exact spre ce se indreapta sau ce isi doresc.

4.Oameni celebri afectati de depresie :

Muzicieni : Tchaikovksy, Leonard Cohen, Robbie Williams
Scriitori : Edgar Allan Poe, Charles Dickens, Virgina Wolf
Artisti : Van Gogh, Michelangelo

5. Povestirile terapeutice de multe ori merg spre o inducere a transei hipnotice.