The English Harem (2005)

Art Malik este un tip destul de castigat financiar ce conduce un luxos restaurant.
Musulman fiind el are doua sotii si acestea se pare ca nu-i ajung.
El si-o doreste pe a treia pe care e pe care sa o aiba si nu foarte tarziu isi pune problema sa o aiba si a patra care trebuie sa fie ultima caci asa spune traditia.
De ce toate aceste sotii? Pentru ca incearca sa imbalsameze sufletul, pentru ca isi doreste sa calatoreasca cu spiritul si sa ajunga sa traiasca intr un lux spiritual.

Regula lui de baza este autodisciplina. Totul pare foarte simplu la prima vedere pentru te face sa te gandesti ca el se culca cu o multime de femei, eventual pe unele si le ia temporar ar marturisi el din istoricul vietii sale. Dar lucrurile nu stau deloc asa. Omul acesta si-a luat sotii dar el nu s-a culcat cu nici una vreodata. El doar traieste cu ele, le ofera sprijin financiar, un loc de munca, sfaturi si buna dispozitie la un loc. Oamenii din jur nu pot intelege cum poate trai acest om la o asemenea inaltime si de aici pleaca mai intreaga poveste a filmului care te pune pe jar..daca el Art Malik va fi acceptat cu stilul acesta de viata impreuna cu sotiile sale sau nu de catre cunoscuti si societate.
Mottoul sau in viata chiar si pe patul de moarte
,, Trebuie a avem grija unii de altii "

Cum poate deveni un adevarat cosmar faptul ca ai terminat o facultate

Una dintre intrebarile cele mai dese si mai enervante intrebari care mi se pun atunci cand interactionez cu diversi oameni este :
Bine, ai terminat o facultate cu licenta cu tot, si de ce nu ai gasit un post mai bun?
Nu inteleg termenul asta de mai mult . Este oki sa vrei mai mult de la tine dar consider ca odata ce ai gasit un post care iti ofera cat de cat tie o satisfactie, repet ,,tie o satisfactie'' si nu altcuiva cred ca este cat de cat ceva bun.
Ori a fi batut la cap de fiecare vecin, prieten, coleg de job, rude prieteni si tot soiul de fiinte care de care mai sfatuitoare este destul de enervant.
Incep sa ma gandesc eventual sa joc oleac de teatru de acum si cand mai pune cineva problema intrebandu-ma : dar de ce nu ai ales un post de x, y , z ca de ce nu ai dres, ca de ce nu ai devenit, da acolo ai incercat, dar dincolo te ai dus
da de ce nu ti ai gasit in domeniu. Iar eu le zic ca is bine mersi cu postul care il am si ca is multumit cat de cat si ei tot nu ma lasa in pace. La interviuri o gramada de vreme te freaca cu aceleasi intrebari de parca eu ar fi trebuit sa fac pe prostu si sa zic mai tuturor : stii eu nu m-am gandit la asta, ia uite ce idee buna, chiar am fost prost ca nu m-am gandit la asta.

Intrebarea mea este : Astia care nu au facut o facultate, daca viseaza asa de mult la posturi marete de ce nu se duc domle sa faca o facultate sa devina ingineri, doctori sau ce mai vor sa devina ei?
Bine si sa zicem ca devii profesor spre exemplu.
Daca devii profesor la sat o sa te bata toti la cap cu intrebarile urmatoare :
Da de ce nu ai dai la un liceu la oras?
Dar de ce nu ai negociat salar mai mare?
Dar de ce nu ai mers la liceul ala?
Dar stiai ca acolo se plateste mai bine ?
Dar stiai ca poti bine mersi sa fi predat la facultate?
Dar de ce nu esti prof universitar?
Dar de ce ai ramas in Romania ca sa predai si nu ai plecat in alta parte ca sa castigi mai bine?

Oamenii traiesc in iluzia superioritatii. (ingineri, doctori si alte posturi pe care le visati)
Oamenii pleaca de la liniste si parcurg un drum greu pentru a ajunge tot la liniste.
Omul are un trai linistit si se agita ca sa se imbogateasca pt ca final la pensie sa ajunga tot acolo pt un trai linistit. Ce rost are sa plec undeva de unde am strictul necesar ( si cand zic strictul necesar nu ma refer la blugi de 2 milioane, lanturi sau alte porcarii, masini pt fite etc) pentru a ma imbogati pentru ca spre final sa folosesc tot strictul necesar ?
Cu banii iti cumperi strictul necesar, dar mai multi bani dai pe mofturi in viata

Powder

Personajul principal al acestui film joaca rolul unui geniu si ca orice geniu bineinteles simte momente de singuratate, momente cand nu se simte un comun la fel ca toti ceilalti. Asemenea personajului din ,,A beautiful mind" sau " Dr. House" si alte filme care le stiti cu genii si in ,,Powder" un gol mare nu lipseste.
Cu toate acestea filmul cred ca incearca sa dovedeasca ca nici oamenii obisnuiti nu sunt uniti, chiar si prieteni fiind multi se simt separati unii de altii.
De ce se simt separati? Nu stiu poate ca pentru ca adevarul inseamna altceva pentru fiecare sau poate ca pentru ca unii incearca sa-l vada iar altii nu stiu cum sa alerge de el pentru a nu fi orbiti si ingroziti de abisul intunecat al inconstientului.

Acest om reuseste sa vada dincolo oameni, sa vada in sufletele lor, sa le vada trecuturile, amintirile chiar si fara ca vreodata sa fi vorbit cu acestia.

O faza din film care mi-a placut in mod deosebit :

Un vanator a impuscat o caprioara drept in inima iar aceasta se zbatea pe ultima sutime de viata cat ii mai ramasese de trait. Vanatorul era vesel si i-a chemat si pe prietenii lui sa-i vada isprava cat de bun tintas este el.
Atunci Powder a venit si i-a transmis starea caprioarei vanatorului. Din acel moment vanatorul nu a mai fost niciodata in stare sa impuste vreun animal .