miercuri, 22 septembrie 2010

Povesti povesti...si biciclete



Viata continua cu aceleasi frane pe care ma straduiesc sa le pun in fiecare zi dorintelor mele, visurilor care-mi trec prin minte si incearca sa ma seduca de la cele ce aduc oleac de siguranta in mine ca acesta e drumul meu .
De unde stiu daca ceea ce am ales sa fac in viata e bun sau cel putin am o farama de siguranta ca e bun? Apoi gandinduma des la lucrurile care reprezinta ,,drumul meu" sau la ceea ce-ar putea sa insemne el in continuitate uneori doar stiu sau altfel spus cred in momentele si le simt pe acelea cand constiinta mea este mai deschisa. De regula se intampla seara inainte de culcare (moment in care de destule ori m-am sculat din pat pentru a nota ceva ce mi s-a parut bun in caiet), in momentele in care aud o chemare in interior sau cand am mintea linistita.
Carl Gustav Jung le descria ca niste momente asemenea unor licariri (flashuri, scantei) ce apar pentru 2-3-4-5 secunde prin mintea ta si daca le prindeai salvai ceva, daca nu erau doar niste ganduri trecatoare care se duceau inapoi in abisul inconstientului.
Apropo de drum, cred ca el se creeaza fiind atent la tine insuti reusind sa-ti umpli timpul cu ceva ce are continuitate sau poate avea continuitate.
Sa ai povestea ta in viata e ceva super fascinant. Povestea ta alcatuita din multe alte povesti mai mici care puse la un loc formeaza o rezolvare a unui puzzle.
Bineinteles fiecare avem povesti dar fara impartasirea lor cu ceilalti ele nu ar insemna nimic poate.

Despre bicicooltura



Astazi 22 septembrie 2010 a fost in podu ros lansarea pistei de biciclisti de la Iasi si am fost si io prezent pe acolo. Am primit o diploma de biciclist...is mandru de ea :)
Primarul Nichita o fost mai curajos decat Simirad se pare. O avut curaj sa se urce pe bicla si sa incerce sa dea jos din burtica mergand pe pista de biciclete ...dar tot Simirad o are mai mare.. :D




Seara a fost masa critica (mai devreme decat de obicei), unde s-au adunat biciclistii sa participe la trafic.
Masa critica ( adica adunarea biciclistilor) are lor lunar in ultima vineri din luna la rond agronomie la ora 18.00 unde fac o tura prin oras.

luni, 13 septembrie 2010

Nell (1994)


Oamenii nu se prea privesc in ochi acesta pare a fi cheia centrala a filmului.

Nell este o fata care a crescut intr-un univers izolat, iar singurele persoane cunoscute pana acum erau mama si sora ei geamana, care murise in copilarie. Ele locuiau impreuna intr-o cabanuta in padure, si pana la 30 de ani nimeni nu a intalnit-o pe Nell. Ea vorbeste o limba ciudata, o engleza stalcita.
Doctorul local, Jerome (actorul care a jucat in Lista lui Schindler), o descopera dupa moartea mamei ei si este fascinat de ea. El vrea sa o protejeze de ochii curiosilor si sa o retina in acest mediu familiar ei. Dar Paula, o studenta la psihologie, realizeaza ca a intalnit cazul vietii ei, asa ca doreste sa o duca in laborator pentru observatii.

Ce-i poate oferi civilizatia acestei fete?
Va fi ea incantata sa se desparta de origini si sa patrunda in mediul de la oras?
Poti trai toata viata singur?

Ceea ce e impresionant la acest film, pe langa el cu totul, e faptul ca omul care pare cel mai mic si mai neinsemnat (cum e Praslea din poveste) incepe sa tina niste discursuri in fata intregii multimi de iti taie respiratia.
Cred ca unii oameni pot avea vieti diferite de ale noastre, a oamenilor de rand si prin asta sa ne ajute pe noi sa invatam ceea ce-am uitat candva.

joi, 2 septembrie 2010

Exercitiu de sinceritate

Intr-o zi am pornit cu intentia sa mergem in Corso la o inghetata pentru o racoreala mai acatari.
Ne asezam la masa, privim meniul si alegem ceva la 9 sau 10 lei. Vine ospatarita ii zicem ce-am ales si ea ne sfatuieste prieteneste :
-Dar de ce nu mergeti sa luati o inghetata de la betty blue care se afla fata in fata cu noi caci are cam acelasi gust, are aceeasi cantitate si la un pret mult mai mic?
Ne-am uitat unul la altul bucurosi si incantati de idee dar in acelasi timp inlemniti de sinceritatea chelneritei. Avea dreptate. Am mai invatat ceva :)