duminică, 29 mai 2011

Piatra Neamt

Ne-am trezit intr-o sambata dimineata sa facem o excursie la Piatra Neamt cu plecare la o ora matinala. Excursia insa a avut si ceva modificari si improvizatii cu o deplasare si pana la barajul Bicaz.
Am vazut primul sarpe din viata mea pe care un om ce locuia prin padure l-a descris ca fiind ,, sarpe de teren ".
Pe castelul Sturdza de la Miclauseni iarasi ni s-a aratat un sarpe care rotinduse pe acea cruce nustiu unde vroia sa ajunga sau ce-a vrut oare sa zica familia Sturdza sau cel care l-a sculptat acolo.




Mai erau si alte jivine .





o floare ( cum s-o fi chemand oare )




Ne-am tras cu telecabina si am avut o incercare de-a ne da cu vaporasul pe barajul de la Bicaz . Pana la urma s-a lasat cu o masa la un restaurant plutitor unde am asteptat in jur de 30 min masa dar a fost gustoasa.



Surprinzator ce-a mai fost in Piatra Neamt este ca oamenii cam lipseau, casele erau super frumoase si exista o librarie cu numele ,, Cetatea Doamnei " incat m-am intrebat ce cetati o fi avut doamnele in general sau acea la care se gandeau ei cand au dat numele.
Pe drum am mai gasit un loc numit Popas Vitoria Lipan si Clubul cimentistilor.
Am aflat ca orasul Piatra Neamt s-a numit Piatra pana in 1859 cand observand ca sunt prea multe localitati cu numele de Piatra prin imprejurimi au mai adaugat cuvantul Neamt . Nu am inteles insa ce-au cu nemtii si de ce Neamt si nu Piatra Rusa sau mai stio io.



joi, 26 mai 2011

Despre calatoria in interior

Locul unde am fost mi-a placut si m-a inspirat :



Oamenii se tem de ei insisi, se tem sa stea singuri cu ei si asta ii apasa ca o greutate.
Atunci cand esti singur cu tine fara nimeni prin preajma te sperii unde te duce mintea si cate ganduri iti apar in minte..incat unii ar numio poate nebunie cea in care zaci o ora , doua, trei. Dar abia atunci vezi dezordinea din interior si atunci sunt momente cand dupa imediata furtuna de ganduri poate aparea linistea urmata de o calatorie in interior.
O constiinta existinsa inseamna sa cobori inauntrul tau si sa afli lucruri extraodinare despre tine. Sa te descoperi pe tine mai mult decat decat credeai ca esti pana atunci si sa simti adevarul. Incep sa cred ca adevarul poate fi simtit nu neaparat rationat.

De cativa ani tot incep sa nu mai am preferinte la fete roscate, brunete sau blonde asa cum de cativa ani incep sa nu mai cred ca crestinismul e cea mai buna religie din lume. Cred ca este cea mai buna pentru ca face parte din originea mea dar mai cred ca fiecare religie daca te apropie de Dumnezeu este bine.


Religia mai este si un compus al oamenilor. Oamenii pot calatori in interiorul lor si mentine o legatura cu divinul oriunde se afla. Cred ca daca te rogi in gand in tramvai de exemplu e cat de cat un fel de coborare in sine si nu cred ca e un lucru rau. Sau tre sa incerci sa afli ce-i cu tine doar la biserica?
Bineinteles ca la biserica e locul indicat de multi sa intri in relatie cu Dumnezeu, sa te linistesti dar totusi si inainte de un examen incerci sa intri in relatie cu Dumnezeu , si totusi acolo nu e nici o biserica...
Cred ca sunt o multime de locuri unde nu este biserica si incerci sa iei legatura cu divinul ...o multime de locuri unde cauti rezolvari si nu doar la biserica...
Si totusi incerci sa ti gasesti sinele si sa vezi..

De ce iau oamenii pastile in cazuri de insomnii?
Pentru ca acele pastile linistesc mintea, caci mintea creeaza o gramada de probleme peste probleme.

Iar o modalitate de a scapa de emotii si de a nu mai avea insomnii(sa nu fugi toata ziua de tine uitandute la tv), de-a scapa de ganduri este sa cobori in tine...sa fii atent la fiecare respiratie a ta, sa o urmaresti, sa faci inspiratii si expiratii pana la modificarea intregii fiinte.

Inspiratia este ca o revenire la viata iar expiratia este un fel de a muri.

Cand cobori in tine si esti atent la fiecare respiratie, fiecare intepatura in corp, fiecare mancarime, suflare, gand, sunet al vantului incepi sa devii mai constient si daca faci din asta un exercitiu mai des incepi sa vezi la un moment dat cum observi ca mintea se linisteste


De unde stiu cercetatorii ca noi avem 2 % -3 % constienta si restu de 97-98% inconstienta? Cum au masurat asta?

miercuri, 25 mai 2011

Teatru Iasi - Despre oameni si alte pacate [Cehov]



Un barbat cu o casnicie de-o durata de 5 ani ajunge la plictis, noptile nu mai sta pe acasa si sotia lui isi pune mana la ochi sa nu vada ce se intampla. Dar intr-o zi nu mai poate si il urmareste.




Omul in compozitia sa are o multime de supape, suruburi si piulite. El are nevoie de evadari uneori, fuge destul de des de el insusi, se minte singur si nu are curajul sa si traiasca propria sa poveste.




A fi plictisit ca cel din poveste uneori este ceva frumos pentru ca asta implica relaxare dar plictiseala in cantitati prea mari duce la distrugerea propriei persoane.




Este o piesa de teatru ce contine umor si cutremur.

marți, 24 mai 2011

Povesti, orient, asia in Romania


Am inceput sa merg tot mai des in parc sa citesc, profitand de vremea frumoasa multa asteptata. Citesc carti usurele de Amelie Nothomb, o scriitoare japoneza care imi place cum scrie. Nu stiu daca m-ar fi fascinat la fel daca nu era japoneza la origine dar ma simt bine. Ma gandesc pe viitor sa gasesc noi locuri unde sa citesc pt ca sa zic : uite sub copacul acela intotdeauna am citit literatura japoneza sau in general lucruri despre Japonia, la acea fantana arteziana am citit mereu ceva in legatura cu India. Incerc sa mi creez o poveste. Poate ca asta e un lucru bun care sa pot sa l fac in viata. Sa imbrac incet incet lucrurile intr-o forma de ritual.

sâmbătă, 7 mai 2011

Longevitate, frustrari

Ma simt slabit si dau vina pe faptul ca imbatranesc. Desi stiu ca nu este bine pentru minte sa zic ca imbatranesc totusi o zic si simt ca vreau sa ma duc in librarie sa mi iau toate cartile despre longevitate si anti imbatranire.
Cica incerc sa mi mentin o alimentatie sanatoasa sa nu bag in mine tot felul de porcarii cum fac altii din jurul meu si cu toate astea ma simt slabit, racesc foarte repede si o tin intr-o continua raceala de saptamani de zile.
Altii merg cu maneca scurta, pantaloni scurti pe afara si eu tre sa port 70 de bulendre pe mine si tot mie frig. Urasc sensibilitatea, urasc corpu asta tampit care pe zi ce trrece parca se regenereaza tot mai greu, disper cand ma gandesc la ideea ca altii nu fac nici un efort in privinta sanatatii lor iar eu care ma chinui zilnic si cu toate astea ma simt ca o leguma mai tot timpul obosit.
Ajung sa dau vina pe servici ca ma seaca de energie si nu mi ramane deloc timp sa ma odihnesc incat ajung cateodata sa simt ca am sa ajung in paradis cand nu o sa mai merg la job si totusi stiu ca nu e deloc asa. Vremea asta tampita de doi bani ma tine in casa in continuu si cand ma gandesc la alte clime din alte tari am frustrari pe propria patrie.
Altii plutesc in viata lor facand eforturi mici si obtinand ceva rapid iar altora le ia ani multi ca sa ajunga unde ajung ceilalti.
De la simpla invatare a unei poezii la scoala pana la evolutia la servici. Unu prinde din clasa, sau citeste de 5 ori si altu tre sa citeasca de 80 ori pana retine ceva. Imi urasc propria existenta tampita si incapacitatea de invatare la fel ca a celorlalti.