Visul

Nu mi-a placut piesa de teatru din urmatoarele motive :

- in piesa nu a jucat decat un singur personaj care nu a facut decat sa povesteasca trairile ei si alte amintiri

- a durat doar 45 minute

- a costat 9,40 lei ( reducerea pt studenti nu se aplica decat daca cumperi cu cateva zile inainte, deci nu va lasati pacaliti de reducerea care zice ca se ofera )

- incep sa cred ca piesele de la podgor fiul sunt niste piese cotite, care nu prea au un mare succes..si de aceea au gasit un pod unde sa se joace

- femeia care joaca singurul personaj nu reuseste sa transmita mai nimic din trairile ei spectatorilor

- intelegi cu greu despre ce e vorba in piesa si nu ti dai seama cand e mijlocul actiunii sau cand s-ar apropia cat de cat de sfarsit.

- mai bine de un sfert de sala din spectatori erau cunostinte de ale celei care a jucat drept dovada faptul ca multi au napadit cu flori spre final creand iluzia si visul ca piesa a fost chiar buna

Pe scurt despre ce era vorba?
O femeie incearca sa si manifeste bucuria ca sora ei este pe moarte la spital, bolnava de cancer. Daca sora va muri ea va scapa de chinul de ai calca rufele, de a i le spala, de ai pregati masa si multe alte treburi casnice.
Daca va trai sora sa, asta va insemna pt ea o evadare din singuratate, pt ca va fi supusa muncii ca sa treaca peste angoase.

Mananca, roaga-te, iubeste!

Deoarece o cautare de sine pentru autoare inseamna si a calatori in India care prezinta una din punctele forte ale domeniului meu de interes voi pune urmatorul titlu:
Intre "lasa sa se faca" si "fuga de suferinta"

Pe cand la crestini se propune o atitudine de pasivitate in ceea ce priveste fuga de suferinta in India se pare ca lucrurile nu par a sta deloc la fel. Ei propun tehnici, si o intreaga filosofie ca sa faca asta.
Autoarea de fata ne vorbeste despre yoga ca o unire dintre minte si corp. Ne spune ca suferinta are diferite tipuri de denumiri in functie de culturi : dezechilibru se numeste la taoisti, ignoranta la budisi iar iudeo-crestii o numesc pacatul originar.
O mare durere a oamenilor este acea dorinta care zace in ei de a agonisi cat mai mult si nu numai lucruri, ci si informatii dar ei uita un lucru esential pe care Epictet ni-l sopteste : ,,Il porti pe Dumnezeu in tine fara macar sa stii asta"
Yoga te invata cum sa nu fii ingrijorat pentru viitor si cum sa nu-ti faci griji pentru ceea ce-ai fost in trecut.
Autoarea se pare ca a trecut si prin niste chinuri in India pentru a putea intelege ceea ce fac ei cand mediteaza acolo. Si-a tras chiar si un guru (gu -intuneric, ru - lumina), a ascultat pareri care spuneau ca prin rugaciune vorbesti cu Dumnezeu pe cand meditand ajungi sa il asculti, si a inteles ca mai toti, marea majoritate care practicau yoga incercau sa se umple de o energie luminoasa euforica prin interior. Japonezii o numesc Ki, budistii chinezi chi, cei din Bali ii spun taksu, crestinii o numesc Sfantul Duh.
Eu o stiam insa cu denumirea de Kundalini si ca sta la baza coloanei vertebrale dar asta nush pe unde isi are originea.
Oricum e o carte extraordinara, se gasesc chiar si filme pe you tube cu autoarea care vrea sa-si mai balaceasca gandurile si ochii ;)