File de jurnal 28 iulie 2008

Intalnire cu Mihaela Mariutanu de la care aflu 3 lucruri
Atunci cand iti este sete poti merge la farmacie sa bei apa. Orice farmacie are un butoias cu apa. Mai bine, cu ocazia asta sunt scutit de taxe la tot pasul cand mi se face sete sau nu m-am alimentat cu indeajunsa apa in rucsac incat sa mi inclin spatele.

A te compara cu avutul celorlalti nu este niciodata bine pentru ca poti continua la nesfarsit intr-o intrecere. Si totusi lumea se lauda si nu se lauda. Lauda de fapt nu e lauda uneori ci e o dorinta de confirmare a drumului ales cu toate optiunile sale in vedere, sau e modul de-a castiga incredere in propriile puteri.

Mariana Mutu a intra la cu taxa la masterat cu medie mare. Daca voi face master si intru la cu taxa macar stiu ca nu sunt printre cei moi ca o para necoapta.

Interviu la muzeul literaturii romane
Posturile anuntate sunt cele de supraveghetor si muzeograf. Ambele cu concurs.
Merg cu cv-ul la fata locului si aflu ca postul de supraveghetor la muzeu consta in spalat pe jos, maturat, spalat geamuri, sters praful...mai degraba a om de servici.
Nu se accepta candidati cu studii superioare.
Pentru postul de muzeograf cauta doar de la litere absolventi si de la istorie.
Femeia ma imbarbateaza si ma indeamna sa nu ma dau batut si sa nu-mi vand timpul pe 2 lei pe la tot felul de posturi capcana.
Exista si posturi care nu sunt capcana?

File de jurnal - 26 iulie 2008

Astazi se implinesc 133 de ani de cand s-a nascut psihologul analist elvetian Carl Gustav Jung. De la el am reusit sa inteleg faptul ca pentru a reusi sa depasesti o problema psihologica trebuie sa te interesezi in special de acea problema pe care o ai.

Asa ca unul din rationamentele pe care le-am dezvoltat pentru a nu ma simti aiurea in preajma oamenilor de cultura este ca ii privesc ca pe niste oameni care au un succes dedus dintr-o eroare. Stephen Hawking a ajuns in topul ceor 20 de fizicieni ai lumii dintr-o eroare, Mircea Eliade a fost corigent la matematica, Albert Einstein era autist, multi profesori in varsta realizati au fost bagati la gramada cand s-a dat drumu la un robinet serios de posturi libere in vremea comunista.
Sunt niste mai buni imitatori ca mine. Si totusi ma indoiesc ca asta e tot..cine stie..
Incerc sa-i scufund sau sa-i ridic pentru ca sa imi echilibrez lumea din interior. Incerc sa-i scufund cautandule defectele pentru a nu ii percepe ca pe niste zei ci ca pe niste oameni de care sa ma pot apropia. Altfel as fi un val enorm de emotii.

La multi ani draga, Jung !

Gabriel Liiceanu - Despre ura

Spre sfarsitul secolului XIX se descopera ca ura poate fi organizata. Altfel spus ea poate indusa, argumentata, explicata, teoretizata, prevazuta cu un scop, cu un program si pusa in mod sistematic la treaba. Si cine are datoria de a organiza ura decat intelectualul.
Gabriel Liiceanu incearca sa faca o munca de pionier ca un intelectual ce este vizand faptul ca cu cat ura se strange in jurul fiecaruia mai tare, cu atat sensul aceluia este mai bine conturat. Se traieste mai bine intr-o societate in care se uraste mult. De ce? Pentru ca daca cineva te uraste inseamna ca existi sau altfel spus esti urat deci existi.

Nu poti ura fara sa dai doi bani pe cineva. Ca sa-l urasti trebuie sa-l consideri egal cu tine sau mai presus de tine.
Daca o fata de exemplu ajunge sa urasca un baiat pentru ca el a criticat o inteleg de aici ca ea candva a avut niste simtaminte in privinta lui deci rezulta ca ii pasa si acum.
Mai rau este posibil atunci cand ajungi sa urasti dintr-o neputinta de a iubi dar si asta e o solutie.
Oare salvatoare?

Este acelasi lucru sa urasti pe cineva pentru ca arata intr-un fel anume sau are o casa mai mare decat ai tu, cu sa urasti pe cineva pentru ca, sa zicem, ti-a omorat copilul sau ti-a distrus destinul ?
Oare daca il urasc pe profu meu de la facultate care mi-e vecin si care mi a pus nota mica mai tarziu voi ajunge sa-l indragesc pentru ca a lovit in mine si pentru ca m-a zdruncinat mai tare?
E sanatos sa urasti? E rau daca urasti?

Pentru mine a ramas o dilema in continuare ce mai are nevoie de clarificari.

File de jurnal - 18 iulie 2008

M-am angajat dar nu pentru multa vreme. Undeva aproape de Tudor Vladimirescu vizavi de Practiker. La ford. Foarte tentant salariul de incepator cu 6.5 mil + bonuri de masa si nu faceam absolut deloc ceva greu. Doar ca dintr un mic interviu pe la fiecare muncitor pe acolo am aflat ca nici cei mai vechi angajati de acolo nu au primit vreodata salariul in totalitate. De bonuri de masa nu se mai pune problema deoarece daca nu iti faci norma pentru salarizare completata nu primesti nici un bon.
Angajati de 1 an 2 ani ...primeau 3 milioane de lei cu noroc chior. Iar cei tineri ajungeau pe la 75 ron pe luna, 1 mil, 2 milioane cu 8 ore lucrate zilnic.
Intreb pe o angajata tanara de 2 ani : De ce mai lucrezi aici daca iti displace si e prost platit serviciul ? Pai m-am atasat emotional de colegi, desi as putea sa merg sa castig mult mai bine in alta parte, e greu pentru ca as sti ca ceva din mine ar ramane aici.
Ceva mai incolo se auzea insa o batranica inteleapta care a zis : ,,Oameni gasesti peste tot. "
Ce trebuia facut? Depinde de operatiuni. Ce lucrezi azi, nu lucrezi si maine.
La unele munci poti sa scoti mai multi bani, iar la altele ff putini. Dar cei de la putere de la birouri au mare grija in asa fel incat sa nu ajungi sa ti iei vreodata salariul prea mare. Oricum nimeni din toata fabrica aceea nu poate face de exemplu 15 placi pe ora cat se cere, nimeni nu a putut face vreodata. E ceva imposibil.
Dar tinerii pacaliti, chiar sub 18 ani sau in varsta considerati maturi continua sa vina in conditii mizerabile. Ma intreb ce ii tine in loc sa faca asta,ma gandesc ca or avea probleme psihice ori or fi cunoscut dragostea vietii lor pe acolo, nu am idee.
Oricum nush daca vreun angajat de cand exista acel loc a primit vreodata mai mult de 4 mil de lei.
Eu ma simteam facand munca voluntara cand am aflat cum merg lucrurile pe acolo.
Cei de la putere castigau enorm pe munca mea, stiam asta, iar eu imi puneam problema daca mi am scos de banii de bilet pe cele doua zile cat am fost la ei. Surprinzator ca da. 15 ron in 2 zile. ( dar inca nu mi am primit banii, tre sa mai fac un drum la ei pe data de 15 august cand e zi de salar :D ) Sa vad daca imi dau cei 15 ron :D
1 zi am lucrat 8 ore si la finalul zilei zice : ati lucrat doar 47 minute
2 zi am lucrat 8 ore si la finalul zilei zice : ati lucrat 2 ore si ceva

Oricine poate baga un led intr o gaura, nu e vb de progres cum zic cei de la putere iar confirmarea este ca mai saptamanal cineva isi da demisia acolo in functie de cum se trezeste dar altii vin si se angajeaza in acelasi timp.

Eu mi am dat demisia a doua zi si sunt in vacanta din nou. :D

Pt alte date de contact la firma (las anuntul din evenimentul zilei) :
Cauti un job-part-time? (exista si full time daca vrei) Te asteptam la noi. Relatii la 0726762584

File de jurnal - 15 iulie 2008

Am facut un drum pana la libraria Casa Cartii. Intentionez sa merg nu numai pentru a ma relaxa si vedea ce carti interesante ar mai fi putut aparea ci si ca sa-mi dovedesc mie ca slabit puteri pot parcurge un drum pe jos pana acolo si inapoi.
Am mers cu Irina. Si se pare ca ma lovesc de aceeasi comica dificultate care s-a mai repetat de atatea ori in viata mea. Despre ce o sa vorbesc pe drum ? avand in vedere ca nu am prea multe ganduri. Un prieten imi zice ca aceeasi dilema o are si el deseori si hotarasc ca e mai bine sa las totul sa curga. Or veni ele subiectele.
La Casa Cartii am citit 3 curiozitati din 3 carti.
In una despre lb. japoneza scria ca daca intentionezi sa vizitezi vreodata aceasta tara nu vei gasi niciodata in spitale camera numarul 4 si numarul 9. De asemenea nu vei vedea niciodata 4 japonezi facand o poza. Nu gasesc alta explicatie decat aceea ca e o supersititie a culturii lor.
A doua curiozitate era dintr-o carte despre sani in care spunea ca oricat de mari sau de mici ar fi sanii unei femei tot aceeasi cantitate de lapte ar da. Pana sa ajunga la descoperirea asta multi apelau la doici care aveau tate mai mari.
A treia curiozitate era dintr-o carte despre plante in care pomenea despre existenta unei flori de hartie. M-a amuzat numele :D


Noaptea am visat ca eram la tara si trebuia sa dau o lucrare de control de multa vreme despre interpretarea viselor in conceptia lui Jung sau lui Freud.
Se iveste ocazia undeva tarziu dupa perioada lucrarilor de control si ma primeste o profesoara de religie.
Pentru a da lucrare aveam nevoie de un tichet cu un cod si am sesizat ca aveam in mana multe tichete. Platisem o taxa ca sa le am in mana ca sa pot da examen.
Subiect la examen : Interpreteaza un vis la alegere din tolba ta de vise

Dr. Robin L. Smith - Minciuni la altar

Sunt multe carti care le deschizi cu ideea sa gasesti rezolvari si in schimb te trezesti cu un limbaj super academic de iti mananca o gramada de timp pana ce il descifrezi. Cartea de fata nu e deloc cu un limbaj complex si asta m-a incantat la ea.
Cum e la nunta ? Si ce inseamna acele juraminte in momentul actului casatoriei?
Raspunsurile sunt diverse de la cuplu la cuplu.
La nunta te poti trezi cu o multime de musafiri pe care nu-i suporti din partea partenerului ajungand poate sa-l intrebi :
Da pe asta cine l-a invitat?
Dar tu vezi in nunta un sfarsit (adica ti-ai indeplinit scopul) sau vezi un inceput?
Atunci cand am jurat pana la moarte chiar am vrut sa spun pana ce imi va distruge viata si sufletul?

Dar draga tu ce intelegi prin juramintele de la biserica? Uite ca eu inteleg prin acest juramant o iubire care tre sa o ai pentru mine chiar daca nu o sa mai pot controla greutatea. Conteaza ce-i pe dinauntru nu-i asa ? Si ca sa-mi arati ca ma iubesti ar trebui ca tu sa fii interesat de starea sanatatii mele mai mult decat ma preocupa pe mine, si sa nu ma bati la cap si sa ma cicalesti sa am grija de silueta mea. Oricum nu e o problema daca pot ajunge mare cat o planeta, ca doar inima rezista la grasimi in cantitati mari.

Partea mai naspa insa e atunci cand doctorul zice ca exista probleme cu inima din cauza greutatii si iti interzice sa faci efort. Aici apare o contradictie si e mult mai greu de slabit.

File de jurnal 12 iulie 2008

Astazi am aflat ce inseamna cuvantul comunism. Multi ar rade cu gura pana la urechi ca nu stiam o notiune asa de generala. Iar eu le zic sa rada daca vor pentru ca asta constituie uneori un impuls de forta asupra mea.

Ai mei continua sa ma intrebe : Ai fost la inspectorat ? poate se elibereaza vreun post de profesor. Iar eu le zic : Am fost si erau doua posturi si atat. Nu se poate fara logica la care eu sunt bata. Incercand alte materii in afara de logica as ajunge la rezultatul ca nu am ore destule, dar deduc din asta ca am uitat formula : Pasii mari se fac prin intermediul pasilor mici

In noaptea asta am visat ca mergeam ori la scoala ori la Carrfour. Oricum ideea e ca era multa lume acolo. Locul era special amenajat undeva sus tare parca pe un munte.
Ploua ingrozitor de tare iar eu aveam papucii rupti la spate pe jumatate. Remarcasem asta de cand am pornit de acasa spre acel loc, dar vazand ca atunci cand calcam cu soseta pe pamant nu aveam nici o simtire diferita nu am pus o ca o dificultate.
Era un spectacol si un concurs. Nici unul dintre prietenii cu care eram (foarte ingamfati) nu au castigat la concurs. Dar eu castigasem, castigasem atat de mult incat imi puteam permite sa traiesc fara probleme ani multi. Era o suma mare.
Nici unul dintre prieteni nu a asteptat sa vada daca eu am castigat, nu puteau crede cum o mascota a grupului sau un nataflet ca mine cam prostut din fire considerat de ei ar fi castigat ceva.
Ajunsi la masina claxonau galagiosi sa cobor mai repede scarile incurcate care parca erau un labirint. Faptul ca mergeam in adidasii rupti pe jumatate, ii simtea ca pe niste slapi ce imi ingreunau mersul.
Daca nu ajungeam la timp sa merg cu ei acasa pierdeam si posibilitatea de a merge poate si cu un transport in comun acasa.

File de jurnal - 10 iulie 2008

M-am hotarat sa botez copacelul din sufragerie. E un gref pe care l-am neglijat multa vreme asa ca pentru ca tot in ultima vreme descopar o atractie pentru copaci o sa-l botez : Cri. O sa vad poate o sa i rezerv putin din timpul meu in fiecare zi mai ales acum ca are si o personalitate.
Zilele astea am mancat multe portii de prajituri Tiramisu si m-am intrebat daca unii nu fac facultati doar ca sa impresioneze asa cum altii isi cumpara tot felul de produse din oras pentru a se lauda si a face impresie buna. Adevarul e ca a face facultati rasuna mai puternic decat daca ti ai schimba nush ce lucruri prin casa.
Aberez, de fapt fiecare lucru are utilitatea lui si puterea de atractie in functie de cel care priveste. Daca as face o multime de facultati in viata asta cred ca le as face cu intentia ca sa modific moartea de dupa viata mea. Cred in teoriile lui Jung cu inconstientul colectiv si tocmai de aceea sunt de parere ca pot modifica viitorul chiar si dupa ce eu nu mai sunt. Intrebarea este ce fel de gonguri dau in afara de proiectele mele spre care tind spre viitor :
un master in psihoterapie
o carte macar pentru familie
o biblioteca mare
sa citesc : Dostoevsky, Kafka, Razboi si pace, Dune, James Joyce - Ulise
sa invat sa cant la pian
sa-mi cumpar pian
sa fac un site in care sa promovez reclame la goblene
sa vizitez India, Africa sau Japonia...o sa vedem
sa cumpar un apartament..daca mai apuc..dar cam greu..
La ultima dorinta ma gandesc ca nush daca voi apuca sa o realizez, probabil va trece in proiectele viitorului copil cine stie..ma gandesc aici la posibilitatea ca oricine isi doreste o casa mare..si s-ar putea sa fie o tinta buna pt el daca nu se va indeplini asta. Nu va fi neaparat biletul spre fericire in totalitate dar e o directie.
In ceea ce priveste facultatile o sa vreau sa merg la mai multe in timpul meu liber, in functie de pasiuni, poate la mastere..sa gasesc profesori care sa mi placa.
Imi place sa invat lucruri noi si decat sa colind canalele tv la fel cum fac multi pentru a invata ceva prefer sa merg mai clar spre ceea ce mi place.

Despre aparitia monotoniei

Nu demult ma gandeam la factorii care pot sa duca la monotonie in cuplu.
Desi de multe ori pare totul atat de clar si de exact atunci cand ei doi se vad lucrurile nu stau chiar asa. Ea/el se duce acasa si incepe sa vizulalizeaze in mintea ei tot felul de scenarii care mai de care mai fastuoase, si chiar daca se poate sa incerce sa aiba intalnirea mult mai devreme in mintea ei pentru ca ea nu mai are rabdare pana la intalnire. Si astfel a fi singur cu tine uneori nu este a fi singur cu tine. Nu mai exista o sarbatoare a intalnirii intre cei doi si nici atat o sarbatoare in care fiecare petrece ceva timp cu sine insusi.
De multe ori mergem la intalnire crezand ca stim ceea ce se va petrece la acea intalnire, dar adevarul e ca niciodata nu vei sti, daca partenerul te va saluta prieteneste, ungureste, chinezeste sau romaneste. Nu stii cu ce se va imbraca, cum va raspunde la o intrebare, fapt care va determina starea de peste zi si va trezi anumite efecte psihice. Nu stii exact incotro vei merge, si ce senzatii iti va transmite locul spre care mergi.
Exemplele pot continua dar ceea ce vreau sa sublinez este ca detaliile mici fac schimbari majore, si cu cat par mai mici si nesemnificative cu atat exista tentatia de a nu le da atentia cuvenita iar pe viitor aceste piticanii ale inconstientei se pot transforma intr-o furtuna cum de mult nu a mai existat sau pot duce la ceea ce fiecare isi doreste sa fie.
Dorinta aceea de a fi o intalnire de iesit din comun ca de exemplu acel vis ,,ce ar fi daca as nimeri pe o insula pustie cu o tipa/tip tare" , sau ,,sa fiu doar eu si ea pe pamantul asta fara nimeni " pare a fi ceva cat se poate de trecator in categoria visurilor atunci cand ajungi sa capeti o maturitate in relatie.
Caci cum poti altfel sa te maturizezi decat in cadrul unei comunitati care te va sprijini atunci cand te plictisesti de acea ,,insula pustie".
Ceea ce gasesc grozav insa e ca o insula pustie poate fi si in societate daca ai ochi sa o vezi dar cum multi cred in ideea ca toti se uita la ei concluzia pare sa capete alta intorsatura.