Despre apa plata

Inteleg faptul ca apa plata este cu mult superioara deasupra multor alte lichide pe care le consumam, dar nu reusesc sa inteleg de ce apa plata se cumpara si nu se consuma de la robinet(in lipsa de izvoare, fantani). Foarte multi zic ca exista o garantie ca acea apa cumparata e mai sanatoasa, si totusi exista oare vreun studiu sociologic care sa zica ca mai bine de 50% din oameni se imbolnavesc din cauza apei de la robinet..ca eu nu prea am auzit asa ceva.
Imi pare ceva uneori de-a dreptul stiintifico fantastic sa cumpar apa plata, curand probabil vor aparea si aparate speciale care sa introduca aer curat in casa si sa l scoata sau eventual sa fie vandut la punga adus de la munte. Curand va aparea si apa speciala pt spalat pe fata si apa pt facut dus etc. Si toate astea pt ca sa linisteasca frica de a nu se imbolnavi oamenii.
Prefer sa port o sticla de apa la mine atunci cand merg in oras sau eventual sa beau apa de la farmacie..decat sa dau 3 ron pe o sticla de jumatate de apa care e cam aprox echivalentul la o ora de lucru la servici.
Cred ca frica determina oamenii sa cumpere foarte multe lucruri, nu pt ca chiar au nevoie de ele, ci pentru ca le e frica sa nu pateasca ceva in caz de nu au asupra lor in continuu o asigurare de sanatate daca se poate.
PS : Inca o data zic, e ff buna apa plata, dar mi se pare ca e mai mult manifestarea fricii de boala.

Záhrada [Gradina] (1995)

E un film slovac in prezenta caruia se coaguleaza simplitatea ce iti permite sa afli lucruri despre nimic si in acelasi timp despre totul, misterul vietii, iubirea de sine, fidelitatea si infidelitatea impreuna cu o oaza de umor si mici invataturi filosofice. Nu e deloc dramatic, muzica din film e deosebit de frumoasa, linistitoare, terapeutica care poate duce cu gandul la povestile copilariei.


E genul acela de film care te face curios sa vezi ce e mai departe, care te impinge sa gusti mai mult din frumusetile naturii indeamnandute sa te rupi putintel de viata de oras, iar pentru cei care vor sa auda o evocare a filosofilor Wittgenstein si Jean-Jacques Rousseau in acest film totul e posibil.

(Daca vrea cineva filmul, sa dea un semn si vedem pe odc etc.)

Uriasii muntilor

E o piesa faina din punctul de vedere al decoratiunilor, al incantarii ochiului, si nu in ultimul rand al posibilitatilor de a interpreta in fel si chip piesa.
Are multe personaje, vreo 20 la numar, care dupa ce si termina intreaga activitate..adica piesa, te apuci si te intrebi care a fost subiectul real, si care e tema principala a ei.
La inceput mi s-a creat senzatia ca ar fi vorba de un vrajitor care de-a lungul timpului incearca sa convinga o masa de oameni despre existenta lumilor nevazute. Apoi am aflat ca de fapt acele personaje care exprimau lumea nevazuta, erau de fapt oameni care ieseau din corpurile lor noaptea, calatorind in astral si ducand o a doua existenta acolo, luand poate chiar contact si cu ingeri, unii chiar ajungand sa traiasca stari de hipnoza si euforie.
Parerile sunt impartite, unii zic ca intreaga piesa ar fi un gong si o disperare a faptului ca lumea nu mai vine la teatru, altii zic ca de fapt e vorba de drama mortii unui copil mic.
Oricum e o piesa fantezista cu multi licurici, multe efecte si pe ici colo cate o invatatura mai filosofica.

Visul

Nu mi-a placut piesa de teatru din urmatoarele motive :

- in piesa nu a jucat decat un singur personaj care nu a facut decat sa povesteasca trairile ei si alte amintiri

- a durat doar 45 minute

- a costat 9,40 lei ( reducerea pt studenti nu se aplica decat daca cumperi cu cateva zile inainte, deci nu va lasati pacaliti de reducerea care zice ca se ofera )

- incep sa cred ca piesele de la podgor fiul sunt niste piese cotite, care nu prea au un mare succes..si de aceea au gasit un pod unde sa se joace

- femeia care joaca singurul personaj nu reuseste sa transmita mai nimic din trairile ei spectatorilor

- intelegi cu greu despre ce e vorba in piesa si nu ti dai seama cand e mijlocul actiunii sau cand s-ar apropia cat de cat de sfarsit.

- mai bine de un sfert de sala din spectatori erau cunostinte de ale celei care a jucat drept dovada faptul ca multi au napadit cu flori spre final creand iluzia si visul ca piesa a fost chiar buna

Pe scurt despre ce era vorba?
O femeie incearca sa si manifeste bucuria ca sora ei este pe moarte la spital, bolnava de cancer. Daca sora va muri ea va scapa de chinul de ai calca rufele, de a i le spala, de ai pregati masa si multe alte treburi casnice.
Daca va trai sora sa, asta va insemna pt ea o evadare din singuratate, pt ca va fi supusa muncii ca sa treaca peste angoase.

Mananca, roaga-te, iubeste!

Deoarece o cautare de sine pentru autoare inseamna si a calatori in India care prezinta una din punctele forte ale domeniului meu de interes voi pune urmatorul titlu:
Intre "lasa sa se faca" si "fuga de suferinta"

Pe cand la crestini se propune o atitudine de pasivitate in ceea ce priveste fuga de suferinta in India se pare ca lucrurile nu par a sta deloc la fel. Ei propun tehnici, si o intreaga filosofie ca sa faca asta.
Autoarea de fata ne vorbeste despre yoga ca o unire dintre minte si corp. Ne spune ca suferinta are diferite tipuri de denumiri in functie de culturi : dezechilibru se numeste la taoisti, ignoranta la budisi iar iudeo-crestii o numesc pacatul originar.
O mare durere a oamenilor este acea dorinta care zace in ei de a agonisi cat mai mult si nu numai lucruri, ci si informatii dar ei uita un lucru esential pe care Epictet ni-l sopteste : ,,Il porti pe Dumnezeu in tine fara macar sa stii asta"
Yoga te invata cum sa nu fii ingrijorat pentru viitor si cum sa nu-ti faci griji pentru ceea ce-ai fost in trecut.
Autoarea se pare ca a trecut si prin niste chinuri in India pentru a putea intelege ceea ce fac ei cand mediteaza acolo. Si-a tras chiar si un guru (gu -intuneric, ru - lumina), a ascultat pareri care spuneau ca prin rugaciune vorbesti cu Dumnezeu pe cand meditand ajungi sa il asculti, si a inteles ca mai toti, marea majoritate care practicau yoga incercau sa se umple de o energie luminoasa euforica prin interior. Japonezii o numesc Ki, budistii chinezi chi, cei din Bali ii spun taksu, crestinii o numesc Sfantul Duh.
Eu o stiam insa cu denumirea de Kundalini si ca sta la baza coloanei vertebrale dar asta nush pe unde isi are originea.
Oricum e o carte extraordinara, se gasesc chiar si filme pe you tube cu autoarea care vrea sa-si mai balaceasca gandurile si ochii ;)

File de jurnal - 30 aprilie 2009

Mi-am pus zilele astea o muzica de Harry Deuter si am incercat sa meditez. Mi s-a parut ca au iesit cateva momente sincere putin delirante din mine. M-am intrebat ce caut prin viata si un raspuns a sarit spunandu-mi ca imi doresc sa stiu mai precis ceea ce vreau. Dar nesiguranta si frica de esec sau frica a ceea ce as putea descoperi in tinta spre care ma indrept ma cutremura.
Poate o sa vizitez India intr-o zi, poate o sa am o biblioteca indiana intr-o zi.
Am inceput sa visez la un dictionar propriu al meu facut din termeni de lb. sanskrita si cules de prin carti. Eventual apoi sa pomenesc despre opiniile fiecaruia a ceea ce-a insemnat un termen sau altul.
In mici flashuri ale constiintei mele incep sa percep o viata simpla indiana, inteleasa parca si de parintii mei. O simplitatate purificatoare.
Spre deosebire de multi indieni pot sa zic ca o duc destul de bine avand in vedere ca multi lucreaza o zi intreaga pentru un dolar pe zi din care isi cumpara strictul necesar : masa zilnica si aceea pusa cu semnul intrebarii daca exista.
Mi se pare ca romanii o duc bine uneori, adica e normal sa te compari cu cineva care o duce intr-o ultima tehnologie dar cred ca si acolo se poate simti o cadere abisala si niste demoni mult mai greu de controlat decat se poate la noi la romani.
Daca ma uit in spatele vietii mele observ ca o gramada din timp s-a dus incercand sa maschez lucruri pe care mi-as dori sa nu le vada nimeni. Cu alte cuvinte mi-as dori sa par altfel oare?
Alte fractiuni de timp le-am pierdut pe tot felul de plimbari in care incercam sa-mi gasesc explicatii pentru timpii morti. Ma plimbam ca un naufragiat, imi petreceam timpul razand de ceilalti la cat de fricosi sunt sa ia atitudine mai critica asupra celor ce sunt mai realizati ca ei. De fapt poate ca eu sunt cel mai fricos si mai las dintre toti pentru ca incerc sa fug in a-mi spune adevarul despre asta. Cred in oamenii realizati dar cred ca multi poarta si o masca, sunt adusi de destin undeva fara ca ei sa stie cine i-a purtat acolo. Oamenii mari de fapt sunt oameni cu probleme la fel ca mine sau ca tine, doar ca ei poarta niste masti mai mari aratand lumii doar ce vrea ea sa vada.

Fug de lucrurile mecanice in unele zile. Trantesc palma in masa, ceasca, folosesc cuvinte rostite pe jumatate numai sa dau un gong daca nu mie macar celorlalti.
Nu stiu unde duc toate astea. Poate ca la liniste desi uneori nu o caut, ci chiar o alung dupa ce-o folosesc o vreme si apoi ma chinui si ma bucur ca reusesc sa-mi complic viata.
Uneori aseman viata complicata cu ,,Ia sa mai urc o scara".
Mai adun niste diplome pentru ca intr-o zi sa ajung vreun doctor invatat care matura scarile, spala veceurile sau poate cu un doamne ajuta merge la cules capsuni in Spania ca apoi cu banii stransi sa-si cumpere carti despre India cu poze pana o fi satul si-a merge acolo.
Nu am idee ce vreau sa vad in India aceea. Poate sa vad cat de mare e lumea si sa-mi zic : ,,Uite ca o paine pe zi imi e de ajuns sa supravietuiesc. "

Elizabeth Hough Sechrist - Poveste de pasti

Se credea ca apele curgatoare se sfintesc de Pasti. In anumite regiuni din cateva tari europene, femeile si fetele obisnuiau sa se spele pe fata intr-o apa curgatoare, ca sa aiba parte de sanatate si frumusete.

Conform unei credinte stravechi lumina luata de la biserica in seara de pasti te apara de fulger.

Unii tineri ajunsi acasa folosesc flacara luata de la biserica pentru a se uita in oglinda ca sa vada ce le rezerva viitorul.

Conform unui vechi mit indian lumea insasi a fost creata dintr-un ou. Legenda spune ca dupa ce-a zacut in adormire uriasul ou s-a desfacut in sfarsit in doua jumatati, pamantul si cerul.

Fluturele

omida - reprezinta viata
gogoasa - reprezinta moartea
fluturele - reprezinta invierea