Oamenii nu se prea privesc in ochi acesta pare a fi cheia centrala a filmului.
Nell este o fata care a crescut intr-un univers izolat, iar singurele persoane cunoscute pana acum erau mama si sora ei geamana, care murise in copilarie. Ele locuiau impreuna intr-o cabanuta in padure, si pana la 30 de ani nimeni nu a intalnit-o pe Nell. Ea vorbeste o limba ciudata, o engleza stalcita.
Doctorul local, Jerome (actorul care a jucat in Lista lui Schindler), o descopera dupa moartea mamei ei si este fascinat de ea. El vrea sa o protejeze de ochii curiosilor si sa o retina in acest mediu familiar ei. Dar Paula, o studenta la psihologie, realizeaza ca a intalnit cazul vietii ei, asa ca doreste sa o duca in laborator pentru observatii.
Ce-i poate oferi civilizatia acestei fete?
Va fi ea incantata sa se desparta de origini si sa patrunda in mediul de la oras?
Poti trai toata viata singur?
Ceea ce e impresionant la acest film, pe langa el cu totul, e faptul ca omul care pare cel mai mic si mai neinsemnat (cum e Praslea din poveste) incepe sa tina niste discursuri in fata intregii multimi de iti taie respiratia.
Cred ca unii oameni pot avea vieti diferite de ale noastre, a oamenilor de rand si prin asta sa ne ajute pe noi sa invatam ceea ce-am uitat candva.
luni, 13 septembrie 2010
Nell (1994)
Publicat de
bogdanrazvan
la
01:29
2
comentarii
joi, 2 septembrie 2010
Exercitiu de sinceritate
Intr-o zi am pornit cu intentia sa mergem in Corso la o inghetata pentru o racoreala mai acatari.
Ne asezam la masa, privim meniul si alegem ceva la 9 sau 10 lei. Vine ospatarita ii zicem ce-am ales si ea ne sfatuieste prieteneste :
-Dar de ce nu mergeti sa luati o inghetata de la betty blue care se afla fata in fata cu noi caci are cam acelasi gust, are aceeasi cantitate si la un pret mult mai mic?
Ne-am uitat unul la altul bucurosi si incantati de idee dar in acelasi timp inlemniti de sinceritatea chelneritei. Avea dreptate. Am mai invatat ceva :)
Publicat de
bogdanrazvan
la
11:11
0
comentarii
joi, 12 august 2010
Intamplare cu un ziar
Mergand cu ziarele la pus in poste un domn imi cere unul si apoi dupa ce-l are in mana intreaba :
Ce e asta?
Un ziar cu reclame raspund eu.
Ce e? mai intreaba odata ca nu auzise.
Un ziar cu reclame.
Apoi imi da inapoi ziarul fara sa se fi uitat in el(era si impaturit) zicand :
Nu, multumesc.
De aici se poate deduce ca omul in general are de multe ori obisnuita de a lua, de-a capata in posesia sa o multime de lucruri care nu-i sunt folositoare.
Dupa ce-a luat, abia apoi isi pune intrebarea:
Ce-am luat?
Sunt o multime de lucruri costisitoare care le cumpara omul la viata sa si apoi le abandoneaza pentru ca nu au dus nicaieri.
Oare toate drumurile duc undeva?
Poate ca unele spre ceva mai rau iar altele spre ceva mai bun. Un raspuns mai clar are cineva?
Publicat de
bogdanrazvan
la
11:04
2
comentarii
sâmbătă, 24 iulie 2010
The Egyptian (1954)
Povestea unui om simplu care si-a petrecut copilaria in saracie si in vise frumoase despre ce-ar putea deveni in viitor.
Merge la scoala unde invata niscaiva medicina si in urma frustrarilor care le agonisise pleaca sa capete expierenta dar tratand numai oameni saraci, adica fiindusi loial mediului din care a provenit.
Relatiile cu femeile din viata sa erau destul de reduse si nu prezenta nici un interes pentru vreuna pana intr-un moment cand apare.
Avea sa fie prima femeie dupa care ii jucau hormonii (adica se indragosteste) si este dispus sa si ofere toata saracia, nemurirea, propria casa, mormantul parintilor lui, tot.
Filmul nu este deloc o poveste de dragoste cum probabil ar suna continuitatea ci mai degraba un continuu joc filosofic pe care personajul principal il invata, care il va ghida in viata si il va face mare, cu iubire fata de adevar si cu o dorinta de cunoastere pe care o aprofundeaza.
Un film despre transformarea omului in viata, despre falsa idee de putere, despre moarte si viata.
Este un film care m-a lasat putin nostalgic dupa categoria aceasta de filme, vechi dar pretioase.
Un citat impresionant din film :
,, Nebunia ta e mai frumoasa decat intelepciunea celorlalti "
Publicat de
bogdanrazvan
la
00:25
3
comentarii
luni, 12 iulie 2010
Codul lui Oreste - Despre mica lansare de carte
La inceput am fost intampinati cu un salut al soarelui specific Indiei care a starnit zambete prietenoase. Se stie din vechi stramosi ca soarele este cel care avea un rol simbolic in functie de contextul de care vorbim.
Soarele are sarbatoarea lui (sunday - adica duminica) care are rolul de a-i lumina pe cei aflati in bezna, fiind comparat de multe ori cu Iisus.
Trecand peste faza cu salutul de la acest modest om ceea ce m-a impresionat a fost o povestire care nu o mai auzisem si care a fost cat de cat pe intelesul meu.
Termenii mai greoi ca de obicei dadeau dificultati dar pe scurt tot am inteles io ceva
Ce e raiul ? Ce e iadul?
Un om dupa ce-a murit pentru ca savarsise fapte bune urma sa intre pe poarta raiului. Dar cu o clipa inainte s-a oprit si s-a gandit ca inainte sa intre pe poarta nu ar fi rau sa vada si cum e in iad. A gasit pe cineva care cunostea drumul si a pornit.
Ceea ce-a vazut la inceput era o oala mare in care fierbea se pare o mancare destul de buna. Apoi privirea i s-a indreptat asupra oamenilor care aveau legate de maini niste linguri mari...atat de mari incat nu reuseau sa se serveasca niciodata din bunatatile afisate in fata ochilor lor.
In rai tot la fel era un ceaun mare in care fierbea mancarea, oamenii aveau lingurile super mari legate de maini ceea ce bineinteles iarasi ii impiedica sa se serveasca din bunatati.
Asa ca omul nostru se intreaba : care e diferenta dintre rai si iad caci arata a fi cam identice?
Cel care il insotea i-a raspuns : Daca te uiti mai bine vei vedea ca exista diferente si anume ca oamenii din rai se ajuta intre ei ceea ce i face binedispusi iar cei din iad nici nu se gandesc sa si foloseasca propriile linguri pentru a-si ajuta colegii de viata ceea ce-i face tristi. Si cu toate acestea traiesc in exact aceleasi conditii.
Publicat de
bogdanrazvan
la
00:42
4
comentarii
luni, 5 iulie 2010
Perfect Harmony (1991)
Perfect Harmony nu este deloc un film care sa fi participat la premiile oscar asemenea Aviatorului cu Leonardo DiCaprio care mi s-a parut o aiureala de film.
Este un film obisnuit cu oameni obisnuiti care isi joaca rolul de eroi in viata incercand sa imbine muzica lui Mozart, Schubert si Handel cu sufletele lor in functie de compozitie.
Pe langa aceasta tematica el este o lectie pentru cei care incercau fara mari sanse sa faca la compunere in clasele primare ceva creativ despre prietenie.
Prietenia din acest context duce o lupta impotriva rasismului pentru ca este vorba de un inceput de prietenie dintre un alb si un negru care impreuna vor sa exploreze teritoriile muzicii impreuna. Bineinteles exista o multime de oameni care se opun incercand sa-si puna traditia, invidia si valorile mai presus de ceea ce este adevarat.
Publicat de
bogdanrazvan
la
02:13
0
comentarii
sâmbătă, 3 iulie 2010
House MD
Un film super extra mega fainut despre un doctor care imbina foarte frumos ironia, umorul negru, subtilitatea, lupta de idei..care ajunge sa simta puterea, inaltimea, rationalul in carne si oase devenind un fel de Dumnezeu al medicinei.
Filmul acesta spre deosebire de alte seriale cu doctori e diferit prin faptul ca personajul principal Gregory House atunci cand salveaza un pacient nu i se da titlul de mare erou iar filmul nu continua pe aceeasi linie la nesfarsit.
Stiinduse ca nebunia este mana in mana cu genialitatea lupta dintre cele doua contraste ajung sa duca o batalie prin sezonul 5 cand House devine pacient la psihiatrie.
Cateva idei care sprijina unele episoade ale filmului :
Nefericirea se arata ca o stare normala a omului la fel ca si fericirea.
Aparentele conteaza chiar mai mult decat credem,.
Cu cat urci mai sus cu atat ajungi sa simti ca acolo nu e nimeni.
Cu alte cuvinte daca indragesti filme cu genii (oameni cu o inteligenta oarecum izolata) ca : A beautiful mind, P.I., Prison Break este o alegere buna.
Publicat de
bogdanrazvan
la
11:19
2
comentarii