Despre asa-zisele metode de economie

Vreau sa-mi traiesc viata la oras intr-un mod cat se poate de salbatic. Prietenii stiu deja ca de putine ori ma simt in largul meu atunci cand sunt barbierit complet, si avand in vedere ca sunt baiat intotdeauna la baieti prin camere va fi mai dezordine decat in camera unei fete asa cum este si la mine, nu intotdeauna.
Uneori imi place sa vad dezordine in afara pentru ca ea arata intr-un fel felul cum ma simt eu interior. Sau poate doar vreau sa ma simt responsabil prin propriile forte in teritoriul vietii mele. Uneori vreau sa stiu ca am de facut tot felul de lucruri pe viitor cum ar fi curatenia in camera mea, rasul barbii si asta sa-mi dea satisfactie. Daca tot timpul ar fi ordine nu as sti ce este dezordinea.

In cazul practicilor mele de economie cum ar fi aceasta (2.atunci cand faci dus foloseste un lighean in dreptul dusului pentru ca apa stransa sa fie turnata in buda (intotdeauna pana se incalzeste apa in centrala curge destula apa rece ))
e destul de dubioasa recunosc.(In Germania exista o metoda de reciclare a apei. Curge dupa ce faci dus...se duce intr-un bazin si apoi in buda.) Te face sa te gandesti ca Bogdan o duce destul de prost si este adevarat..dar nu in privinta aspectului financiar ci in privinta faptului ca nu stiu sa apreciez ceea ce am. Vreau sa valorific faptul ca ceea ce am conteaza si cum pot sa imi produc satisactie ( de data asta nemaifiind vorba de ordinea lucrurilor din casa si rasul barbii) decat vazand cum inseamna sa nu ai.
Apoi alt motiv pentru care sunt adeptul acestei saracii autoimpuse (cu metode de economie) cum o numesc altii e faptul ca m-a fascineaza ideea de-a fi uneori un om care se comporta ca un primitiv sau ca si cum nu are toate conditiile necesare si totul pentru a se realiza in ceea ce are nevoie.
Am vazut la tv oameni care cara distante imense caldari cu apa pentru nu au de unde bea apa decat aducand de la vreun km distanta, sau oamenii din desert, acei oameni pretuiesc apa. Eu nu pot sa o pretuiesc, pentru ca ea a curs dintotdeauna la robinet, pentru ca ai mei m-au alintat de mic si am avut de toate. Vreau sa experimentez pe mine cu toate ca am, asemenea oamenilor din desert.
Nu ma simt capabil si nu mi simt umila constiinta capabila sa perceapa, sa zica : wow imi curge apa la robinet ...
Asemenea oamenilor si unui pictor celebru care tanjea sa-i dea lacrimile cand privea un rasarit de soare dimineata si sa ramana mut in fata a ceea ce vede as vrea sa vad si eu nu picatura aceea de apa de la robinet, ea e doar un exemplu oricare, sa vad ceea ce e in jurul meu cu o constiinta mai plina, mai larga mai luminoasa. Vreau sa exclam si sa constientizez faptul ca traiesc, ca sunt in viata, si cum pot sa fiu asemenea pictorului care ramanea mut cand privea rasaritul de soare decat incercand sa valorific ceea ce am prin neavut, chiar daca am.
Atunci cand merg la masa, cand am pe cineva langa mine, cand privesc pe cineva nu pot sa realizez ceea ce am in fata ochilor, ma simt incapabil dar apoi ma intreb ca daca as fi intradevar capabil sa valorific ceea ce am in jurul meu mai tare nu s-ar izbi ea de un mare gol din partea celorlalti?

Imi amintesc ca am vazut demult un filmulet cu o femeie care traia intr-o manastire si acea femeie zicea ca vin oamenii la ea si ii cer sfaturi ca sa devina si ei mai intelepti. Si ea a zis altei femei : simplul fapt ca mergi in gradina si culegi gandacii de colorado de pe cartofi este deja ceva extraordinar.
La fel se intampla si in viata la mine, nu reusesc sa vad faptul ca lucrurile simple sunt extraodinare, de aceea incerc sa le fac mai grele pentru ca poate curand le voi vedea asa cum imi doresc, uimitoare incat sa raman mut.

Apoi filmele cu oamenii care traiesc in salbaticie au inceput sa ma atraga pentru ca ei par mai degraba sa valorifice ceea ce au.

(recomand filmul " In to the wild " din nou)

Thomas Mann - Muntele vrajit & File de jurnal

E grea, e mare, e frumoasa. Are peste 900 de pagini si cand au zarit-o pentru prima oara parintii mei s-au speriat de imensitatea ei. Dar de fapt ea nu are atat de multe pagini ci cu cateva mai putin pentru ca sunt si texte in limba franceza iar eu nu inteleg franceza.
Mi-ar fi placut sa inteleg franceza.
E o carte care cuprinde o multime de teme cum ar fi anatomia, psihologia, filosofia, chimia, parapsihologia, istoria, sportul etc. etc. De multe ori ma gandeam la personajul principal al cartii Hans Castorp cand eram la lucru abia asteptand urmatoarea zi de lectura ca sa vad cum o mai duce acolo in munti departe de civilizatie intr-un sanatoriu incercand sa se vindece de ceea ce medicii ar considera boala. Apoi mai era timpul, cum poti lupta cu el?

File de jurnal - 2 noiembrie 2010



In dimineata asta de 2 noiembrie 2010 dupa ce-am vazut o privire a tatalui care parca vroia sa evadeze din casa, dar ca intotdeauna nu are curaj fara mama m-am indreptat spre oglinda din baie unde uitandu-ma la mine am vazut cum imbatranesc si parca s-a accentuat mai tare pe mine trecerea timpului. M-am ciufulit in fel si chip amintindu mi ca aerul vitalizeaza dar aerul nu era decat in mintea mea si apoi m-am ras cu lama.
Am facut o cu speranta ca ea sa ma duca cu cativa ani inapoi dar spre surprinderea mea nu prea a facut-o ca alte dati.
Mi-am amintit de momentele cand obisnuiam sa merg la oglinda din baie unde incepeam sa rad de mine insumi. La inceput daca nu gaseam nimic nostim la mine trebuia sa caut iar daca nu gaseam trebuia sa mai caut sa schitez un zambet usor timid. Pe urma trebuia sa fiu mai indraznet pana se transforma intr-un adevarat zambet pana la urechi. Timpul ma innebunea.



In toata aceasta nebunie a imbatranirii in cartea lui Thomas Mann apare intrebarea cum poti faci timpul sa fie important si cateva cuvinte despre ermetism. Termenul de ermetism vine de la ermetic, inchis ermetic asemenea borcanelor de zacusca pentru iarna, conservelor sau poate chiar acelor morminte care au fost conservate prin Egipt. Acestea stau acolo foarte mult timp, luni si ani iar cand sunt deschise vreunul continutul este proaspat si intact. Timpul nu are efect asupra lor si nu le transforma. Nu este vorba de nici o alchimie ci doar de o conservare.

Din dorinta mea de-a ma conserva pe mine am inceput sa prefer mai mult racoarea, frigul decat caldura. Uneori iarna dupa mine as da foarte putin drumul la centrala.
Am inceput sa mananc iaurt pentru ca multe studii au aratat ca mareste longevitatea iar daca e vorba de mancare sanatoasa desi stiu ca nu e dintre cele mai sanatoase dar se apropie am inceput sa fiu un inrait in ale cerealelor.
Tot din dorinta de conservare am inceput sa mi propun cate un proiect maret care poate fi continuat de alta generatie dupa mine cum ar fi o casa mare de tot, un apartament. Incerc sa dau banii pe ceea ce ar putea constitui o amintire (un aparat cu care sa fac poze multe) sau care ar insemna pentru mine un pas mic de a creste evolutiv in specia generatiei mele, a celor aproape de familie.
Am inceput sa adun carti, carti multe caci e bine sa ai un hobby daca nu pentru ceea ce obtii de la el macar pentru sanatate.
Cei din generatia familiei mele imbratranesc si ei si ma gandesc ca am mai multe poze cu necunoscuti decat cu ei, dar totusi incerc sa nu fiu limitat si sa nu fac o intrecere.
Imi place o carte in care moare o familie, se naste alta in acelasi loc si tot asa, capatand o poveste iar fiecare mostenind de la fiecare cate un defect sau o calitate care a reusit sa o dezvolte lunad-o la randul lui de la un altul sau fiind o aptitudine proprie.
Apoi in privinta cadourilor mi-a venit ideea sa incep sa ofer cam acelasi tip de cadou mai in fiecare an aceleasi persoane. De exemplu plante ...ei si in fiecare an duci cate o planta, mereu alta dar zeci de ani acelasi tip de cadou. Ar insemna o continuitate, poate o poveste. Voi ce credeti?

Metode de economie

1.cina impreuna cu familia la bucatarie duce la economie de curent
2.atunci cand faci dus foloseste un lighean in dreptul dusului pentru ca apa stransa sa fie turnata in buda (intotdeauna pana se incalzeste apa in centrala curge destula apa rece)
3.tunsul cu masina de tuns
4.cumperi seturi de 10 bilete de la ratp
5.chiar daca se foloseste mai rar intotdeauna bicicleta te poate scuti de-o cheltuiala
( un drum sa platesti o factura, sa te intalnesti cu cineva si bicicleta o legi de un copac - de-a lungul timpului cu cate un maruntis se aduna)
6. o prajitura in doi in oras la o masa, o pizza in doi si nu una de fiecare( multi ies de atmosfera sau pt a sarbatori ceva, pt actul in sine si nu pentru ceea ce comanda )
7.cand cumperi un suc il amesteci jumatate cu apa minerala ( va fi mai mult suc )
8.foloseste acumulatori (aparat foto, mp3, lanterna, tensiometru etc)
9.cand mananci in oras daca iti ramane paine sau altceva ce poate fi luat acasa pt consum...poti lua acasa in rucsac ( apreciez acesti oameni
si sigur sunt si altii care incurajeaza oamenii sa fie ei insisi in aceasta privinta desi unii ar considera acest comportament deloc civilizat ci oleac salbatic)
10.incalizirea mancarii mai usoara la aragaz (cuptor cu microunde) (prea des observ ca stau apoi sa se raceasca mancarea)
11.compararea pretului la macar 3 magazine inainte de a cumpara un produs

ps: un pas mai maricel se face cu pasi mai mici

alte sugestii ? :D

Echilibrul in viata

Au trecut cativa ani de cand mi-am propus in gand cu ochii inchisi o dorinta. Fiecare coleg si-a pus o dorinta in facultate. A mea a fost sa-mi gasesc centrul, calea de mijloc, echilibrul.
Pe parcurs am inceput sa vad cate putin mai clar ceea ce ar putea sa insemne el in luarea deciziilor de zi cu zi dar acum am descoperit ca pentru a ajunge sa merg pe muchia de cutit dintre o extrema sau alta e destul de greu. Pentru asta trebuie sa gasesc o serie de carti cu tematica psihologica care sa vorbeasca despre urmatoarele : mandrie, invidie, egoism, emotii si altele.
Avand in vedere ca la lucru, lucrez intr-un colectiv destul de mare reusesc de multe ori sa sesisez una din ele pe la cate un coleg sau colega. Doar ca nu folosesc termenii pe care ii caut mai sus ci dau un diagnostic de : oameni prefacuti.
Termenul de ,,oameni prefacuti" este destul de des intalnit in mintea mea, dar nu de la fel de multe ori utilizat in viata de zi cu zi(rostit)..asa ca incerc sa aflu, sa despart intr-o mica analiza acest termen de ,,prefacut".
Sunt zile cand ma vad si eu asemenea celorlalti cazand intr-una din aceste mici gropi, dar totusi atat de mari si-mi zic : mie scarba de mine.
Din dorinta de-a avea mai mult decat necesar oamenii au purtat razboaie, pentru mandrie oamenii s-au urcat pe un munte dar din dorinta de ,,hai sa ajung eu primul" a mai murit sau a fost omorat cate unul, etc etc. La job la fel fiecare se crede sef din dorinta de ajunge sef...fiecare vrea sa fie superior celuilalt chiar daca are aceeasi functie ca si el, se mai naste cate un scandal si tot asa.
Mi-as dori o mica analiza a mandriei deoarece ma seaca intreabarea :
Unde se termina increderea in sine si unde incepe mandria. Acestea doua se pot confunda...acum poti zice ca ai doar incredere in tine cand de fapt pe dedesupt faci o gramada de lucruri in viata pentru mandrie.
Dar oare mandria nu este buna deloc deloc deloc?
Aud la parinti zicand : vreau sa ma mandresc de odrasla mea. Ei gresesc cand zic asta?

Grey Owl (1999)

Face parte din categoria genurilor de filme cu oameni care au fost sortiti sau au ales sa traiasca viata departe de civilizatie si cat mai aproape de natura salbatica.
(gen In to the Wild, Nell)

Capcana viselor

Apare la un moment dat capcana viselor in acest film care prin traditia specific indiana se ridica la nasterea unui copil sau tinerii casatoriti.
Cosmarurile raman prinse in plasa si numai visele frumoase trec.
Dar ce se intampla cand nu mai esti proaspat casatorit si nici nu mai esti copil cu aceasta capcana a viselor? Asta e una din intrebarile care umbla prin secventele acestui film.


Apoi o alta intrebare care o ridica filmul este :
Sunt sau nu oamenii prefacuti, jucand un continuu teatru de papusi pt ceilalti cat si pentru ei insisi ?
Prefacatoria exista intr-un grad ridicat ? De la 1 la 100 in ce procentaj ar fi ea valabila in viata noastra?


Filmul este bazat pe o poveste reala.

Flower Girl (2009)

Ea este la inceput poate prefacuta prin faptul ca explica prietenelor ei ca nu stie ce vrea de la viata. Dar atunci cand ceilalti incearca sa-i impuna ceea ce sa aleaga in viata in privinta partenerului ea este cat se poate de hotarata si nu ezista in a-si spune ceea ce isi doreste. La fel ca si in viata noastra de zi cu zi (nu neaparat in cazul alegerii partenerului) noi de multe ori ne prefacem ca suntem la raspantie sau ca nu stim ce sa alegem cand de fapt noi vrem doar sa ne provocam prietenii si sa aflam daca alegerea noastra este buna cu toate ca noi hotararea am luat-o demult.
La intrebarea ce m-a facut sa urmaresc acest film ..raspunsul ar fi : pt ca mi au placut actorii care au jucat, pt ca fiind tematica florilor m-a facut sa ma gandesc la gradinarul din filmul Star Trek : The next generation (1987) despre care cpt. Picard spunea ca il considera unul din cei mai intelepti oameni care i-a cunoscut si Greenfingers (2000)un film in care niste puscariasi incearca sa-si faca viata mai frumoasa prin intermadiul florilor cultivandusi talentul in ale gradinaritului si participand la un concurs pe tema : cine are gradina mai frumoasa ? :)
Pe langa asta mai cred ca oamenii care se ocupa de flori...au ceva aparte ;)
Mai stie careva filme pe tematica florilor?

Povesti povesti...si biciclete

Viata continua cu aceleasi frane pe care ma straduiesc sa le pun in fiecare zi dorintelor mele, visurilor care-mi trec prin minte si incearca sa ma seduca de la cele ce aduc oleac de siguranta in mine ca acesta e drumul meu .
De unde stiu daca ceea ce am ales sa fac in viata e bun sau cel putin am o farama de siguranta ca e bun? Apoi gandinduma des la lucrurile care reprezinta ,,drumul meu" sau la ceea ce-ar putea sa insemne el in continuitate uneori doar stiu sau altfel spus cred in momentele si le simt pe acelea cand constiinta mea este mai deschisa. De regula se intampla seara inainte de culcare (moment in care de destule ori m-am sculat din pat pentru a nota ceva ce mi s-a parut bun in caiet), in momentele in care aud o chemare in interior sau cand am mintea linistita.
Carl Gustav Jung le descria ca niste momente asemenea unor licariri (flashuri, scantei) ce apar pentru 2-3-4-5 secunde prin mintea ta si daca le prindeai salvai ceva, daca nu erau doar niste ganduri trecatoare care se duceau inapoi in abisul inconstientului.
Apropo de drum, cred ca el se creeaza fiind atent la tine insuti reusind sa-ti umpli timpul cu ceva ce are continuitate sau poate avea continuitate.
Sa ai povestea ta in viata e ceva super fascinant. Povestea ta alcatuita din multe alte povesti mai mici care puse la un loc formeaza o rezolvare a unui puzzle.
Bineinteles fiecare avem povesti dar fara impartasirea lor cu ceilalti ele nu ar insemna nimic poate.

Despre bicicooltura



Astazi 22 septembrie 2010 a fost in podu ros lansarea pistei de biciclisti de la Iasi si am fost si io prezent pe acolo. Am primit o diploma de biciclist...is mandru de ea :)
Primarul Nichita o fost mai curajos decat Simirad se pare. O avut curaj sa se urce pe bicla si sa incerce sa dea jos din burtica mergand pe pista de biciclete ...dar tot Simirad o are mai mare.. :D




Seara a fost masa critica (mai devreme decat de obicei), unde s-au adunat biciclistii sa participe la trafic.
Masa critica ( adica adunarea biciclistilor) are lor lunar in ultima vineri din luna la rond agronomie la ora 18.00 unde fac o tura prin oras.