marți, 16 septembrie 2008

File de jurnal - 16 septembrie 2008



In ultima vreme mergand la lucru de zi si luptand cu oboseala mea traiam cu speranta ca intr-o zi voi intalni o carte sau poate chiar mai multe carti cu tema ideii unui om in varsta care mergea la lucru de ani buni de zile si care isi simtea slujba in unele zile asemenea unei puscarii. Iar cand isi compara uneori slujba cu o puscarie parca se simtea mai bine pentru ca totusi el avea parte de putina libertate in momentul cand iesea pe poarta de la servici. Pe deasupra mai era si rasplatit.
Dar asa se simtea el ca intr-o puscarie, intrebandu-se uneori ca plan de evadare daca nu a ramas cumva prizonierul propriei realitati create si nu traieste cumva intr-o iluzie a explorarii universului.
Ceva de genu am simtit eu si probabil dintr-o nevoie de impartasire mai caut si altii care au povesti mai frumoase de spus si eventual niste posibile solutii pentru momentele de gol.

Cartea de fata nu zice deloc ca ar fi vorba in vreuna din cartile lui Kafka de un asemenea subiect. Dezamagitor putin dar cu speranta.
Kafka nutreste intr-un fel fata de muncitori sentimentul unui compasiuni generoase si pline de o reala umanitate, parca spunand totusi insa ca multi nu lupta impotriva suferintei ci o contempla.

Folosind parabole multe multi intelepti cum ar fi si Kafka ei ajung sa creeze senzatia ca acestea ar fi cu totul nefolositoare in viata zilnica dar de fapt toate parabolele din toata lumea vor sa ne spuna ca necuprinsul e necuprins ceea ce rar se stie. Sau cu alte cuvinte interpretez io crek se refera la faptul ca infinitul e de necuprins vreodata si la ceea ce ne ajuta parabolele este aceea de a face sa zburde potentialul si a ne trezi din stagnarea realitatilor in care unii dintre noi zacem.
Rudolf Steiner vorbind despre momentul creator spune impreuna cu Kafka ca o posibila solutie de a ne muta din realitatea noastra stagnanta este sa facem pasi spre creatie. Sa cream noi adica.

Posibile sesizari si interpretari marunte la ,,Metamorfoza'' lui Kafka :

1.Faptul ca Samsa din Metamorfoza e transformat in ganganie e o dovada a faptului ca Kafka suferea de un complex de inferioritate fata de tatal sau.

2.Samsa se trezeste tranformat dintr-o data peste noapte in ganganie. In ,,Procesul'' Joseph K se trezeste din somn si el pus in fata inexplicabilei lui situatii de a fi arestat. - Deci o stare de inconstienta totala in ambele locuri.
( Ce tie si cu inconstientul asta domle !!! :P )

3.Samsa vrand sa posede este la randul sau posedat. Din moment ce vrea sa aiba nu mai poate avea , nici familia nu mai vrea sa-l aiba si il elimina transformandul intr-o ganganie.

2 comentarii:

Mihaela Chelaru spunea...

cred ca daca te straduiesti mai mult, poti umple golurile pe care le simti la un moment dat cauzate poate din cauza unei rutine.

OurSense spunea...

Eu m-am gandit la un mit analizat de un preferat de al meu, de mitul lui Sisif in interpretrea lui Camus.Poate ca e absurd sa tot urci si sa tot cobori o stanca, dar alteori activitatea in sine devine singura repetitie capabila de sens.Mi-aduc si eu aminte de dimineti in care ma porneam cu elan si buna dispozitie spre scoala..dar si de alte zile in care desi era vorba de un serviciu destul de creativ si divers sa spunem, totusi nu mai aveam impresia ca muncesc...ci ca robotesc."Robotesc" vine de la "robot" presupun.Iar statutul de robot, de masinarie, cheama si absurdul.Pentru ca "a roboti" nu inseamna si a gandi speculativ.Trag concluzia, ca pana la urma, daca omul nu mai reuseste ca in interiorul muncii sale sa se gasesca cu adevarat pe el, sa isi rapeasca mintea blocata in robotire...ei bine, atunci inseamna ca are nevoie de pauze mici si dulci.Dar nu foarte lungi, pentru ca mereu exista si un revers.