sâmbătă, 21 martie 2009

Istoria unui cal


Mergand la aceasta piesa de teatru am reactualizat in fiinta mea urmatoarele doua lucruri :

- animalele pot fi mai umane ca oamenii in multe situatii

- oamenii mai toata viata lor agonisesc, dar nu fac asta intotdeauna pentru ca chiar ar fi o necesitate acea agoniseala ci pentru ca intr-un final al fiecarei agoniseli sa spuna : canapeaua mea, masa mea, biroul meu, biblioteca mea, sotul meu, sotia mea etc.

De aici vine si unul din motivele pentru care merita sa calatorim. Un om care calatoreste nu invata doar sa judece lumea diferit ci si sa doreasca mai putine lucruri pentru sine.
Dupa ce te intorci dintr-o calatorie de multe ori ajungi la acel lucru parca atat de pretios care iti scapa printre degete : simtamantul a cat de banal este sa spui ca ai o biblioteca, un suvenir, o cana, un pat, un sfonier.

Calatoria te face sa vezi multe lucruri si totusi atat de multe si atat de rapid trecatoare incat iti mareste simtamantul si tie spunanduti : ,,Cat de trecator sunt si eu" pentru ca intr-un final sa zici ,,Cat de trecatoare sunt toate".
Calatoria te face sa renunti la ceva din tine, te face sa uiti de tine, de trairile tale caci totul se desfasoara atat de repede.
Deseori ii aud pe oameni spunand urmatoarele : ,,As vrea sa ma urc intr-un tren si sa merg spre o destinatie nu stiu unde, apoi sa iau alt tren care sa ma poarte iarasi fara sa stiu unde. Caci a nu sti unde te duce trenul asta inseamna ca vrei sa uiti de ceva urgent, sa evadezi intr-o alta dimensiune a realitatii.
Oh ! Daca am avea un covor fermecat ca Alladin :)

Iar despre piesa ce sa mai zic..s-au meritat cei 6 ron, la inceput piesa nu pare prea promitatoare dar de la jumatate iti creeaza chiar senzatia ca ai facut o alegere buna.

1 comentarii:

Nicoleta spunea...

piesa de teatru nu am vazut-o, si poate nu o voi vedea in veci.. insa calatoriile... am fost obisnuita ca cel putin 3 luni adunate din zile, week-end-uri, saptamani, din cele 12 ale anului, sa umblu hai hui prin tara, cu bani putini, si distractie multa...
in acest moment calatoriile sunt partea ce lipseste din mine.. nu am mai calatorit de foarte mult timp.. si in special datorita timpului si tovarasilor de drum.. gasca s-a spart, fiecare plecand prin colturi diferite ale tarii, timpul s-a micsorat, si a devenit pretios, odata cu angajarea... astept cu nerabdare o iesire, chiar si o drumetie cat de mica.. dar.. greu de obtinut.. pacat.. insa real..