joi, 29 mai 2008

Cheia constiintei


Fugea dupa mine intunericul mare
Era o lumina stralucitoare
Luna-si spunea povestea ei care
Ma inghitea cu totul in a ei vale.

Si umbrele erau sase la numar
Cu contrastele lor prinse intr-un cufar
Necunoscutul striga in lumea din mine
De ma facea parca sa ies de pe sine.

Si-o constiinta se aprinse deodata
O lumanare tinuta-n a mea mana
Ce m-a salvat cu totul
De umbre si de luna.

luni, 26 mai 2008

O scurta pilula despre fericire

Intr-o perioada am crezut ca fericirea se poate cultiva si inca mai cred asta. Cred ca cel care poarta cheia adancurilor lui poate ajunge sa simta ceva mai mult asa cum cel care se adanceste in nefericirea lui poate ajunge sa simta nimic. Apoi mai sunt o serie care in fiecare clipa a nefericirii lor incearca sa fuga dupa fericire consideranduse nefericiti, ori greseala nu este decat aceea de a fugi dupa fericire.
Pare o contradictie aparent dar de fapt individul fugar de nefericirea lui el tocmai de asta se va lovi de nefericirea lui fiind prins de propriile ganduri. De ceea ce fugi de aceea nu scapi. Apoi odata ce poti spune ca esti fericit ajungi sa suferi din cauza nefericirii altora incercand sa i salvezi dintr-o subterana in care inconstient vorbind le place a şedea.
Intelept nu este sa fugi dupa fericire ci sa spui ca o ai. Aceasta atitudine aparent banala face pasii spre intelegerea faptului ca suferintele si necazurile fac parte din viata si sunt ceva cat se poate de firesc. Aceastea sunt si ele niste delicii ale vietii că doar nu zici ca iubesti doar bucuriile ci ca iubesti viata in general.
De unde pot sa vina toate nefericirile decat din interior. Deci in concluzie, atitudinea pe care o avem in fata fiecarui eveniment din viata ne transmite o stare sau alta. Deseori sunt pus sa aleg intre o stare de fericire sau una de tristete. Si cred ca cel mai bine e sa o alegem pe cea ce se potriveste momentului. Sa nu mascam tristetea. Sa ne alegem un scop in viata si sa mergem spre acea tinta, caci mergand pe un drum si neschimband macazul vom ajunge la o profunzime care in cele din urma se va transforma intr-o gradina pentru noi si pentru cei ce au ochi sa vada.
Zic ca alegerea scopului in viata este calea spre fericire deoarece nu pot fi mai fericit decat atunci cand stiu ca am ceva de facut. Cand am de urcat un munte. De obicei cand am ajuns in varful muntilor am simtit o usurare si poate chiar o nostalgie dupa drumul parcurs. Ma refer aici la facultate, liceu, o excursie, o poza, citirea unei carti, cand faci dragoste, cand inveti. Cred ca drumul in viata inseamna de fapt o reintoarcere la lumea lui Adam si Eva, la gradina. Iar de obicei cand ne gandim la gradina ne gandim la paradis. Un inceput de cuplu este un inceput de gradina, o familie deja e o ingradire, o aranjare a fiecarui continut la locul lui. Atunci cand ne apropiem insa de paradis cu cat timpul trece, suntem tentati sa schimbam lucrurile pentru care am lucrat atat in gradina si sa nu mai pretuim lucrurile care le avem in viata. Incepem sa ne uitam dupa sotiile altora, dupa masinile altora, casele altora si modelam, modelam pana la infinit pentru ca avem o viata care o intoarcem ca un aluat pe toate partile tot dorind si dorind. Ce rost ar avea sa muşti din fiecare lucru din viata cate o gura dar sa nu te opresti la nimic sau sa nu te uiti mai atent sa vezi ce ai in traista de fapt. Caci oamenii aduna un lucru si odata ce intra in casa nu i mai acorda atentie pentru ca este deja posedat acel lucru.
Oamenii cred ca stiu totul despre ceea ce au in traista sau eventual se folosesc de acea inregistrare din memorie care le dicteaza cum va fi intalnirea cu iubita, cum va fi cand vor merge in excursie sau ce gust va avea marul. Dar de fapt ei habar nu au, pentru ca acele nu sunt decat niste detalii extrem de largi, dar foarte largi. Eu de multe ori sunt atat de preocupat de detaliile mici incat nu mai observ nici o rutina si observ lucrurile in fiecare zi ca si cum ar fi ceva nou de observat zilnic. Si chiar daca nu observ in acele detalii nimic simt insa o satisfactie a vizualizarii a ceea ce există in fata mea, ma bucur ca am vocea de un anumit ton, ma bucur ca sunt echilibrat si ca nu vorbesc prea tare incat sa se auda pe o raza de 10 metri cum fac de obicei, ma bucur ca stiu spre ce ma indrept spre deosebire de altii, sunt fascinat de propriile mele pauze dintre cuvinte si incerc sa observ daca le are si celalalt sau daca le observa la mine. Dar ceea ce imi pare un lucru fascinant este faptul ca fiind trist mai des ajungi la un moment dat sa nu mai faci deosebirea dintre tristete si fericire si incepi sa intelegi ca amandoua impreunate fac parte din ceea ce iubim cu totii : viata.
Important e sa nu devina o lupta continua haotica dupa fericire caci multi nu sunt fericiti pentru ca vor sa fie mai fericiti decat ceilalti ori acest lucru este destul de greu de realizat mai ales ca nu suntem realisti cu noi insine. Marea greseala a noastra cred ca este aceea de a crede ca daca un individ are de toate, bursa, facultati, case, masini chiar este fericit. Ori chiar si cei mai aparenti fericiti oameni de multe ori sunt mai nefericiti decat cei ce se considera inferiori ca nivel de fericire. Eu cand vad un om mai fericit ca mine de regula ma gandesc ca o fi avand si el problemele lui, caci viata e plina de contraste, fara ele nu poate exista. Si apoi fiecare om chiar si nefericit fiind el are si el momentele lui senine mai de scurta sau de lunga durata.
Fericirea mai poate consta si in felul cum stii sa mananci la masa, intr-un stil educat fara sa ajungi sa umpli burta pe saturate ci intotdeauna sa lasi putin gol la sfarsit si pentru o data viitoare, caci totul se dilata inaununtru.
Aceeasi reteta de fericire imi place sa o folosesc si la o intalnire. Nu mi place sa consum toate subiectele zile intregi cu cineva ci atunci cand mai e putin si se termina ceea ce avem de povestit cred ca e cel mai indicat de plecat. De ce?
Pentru a ramane si o samanta din care sa creasca ceva pentru data viitoare si pentru o curiozitate zglobie in continuare.

Bibliografie :
Iovan Ducici - Fericire, iubire , femeie
Andre Comte, Jean Delumeau - Cea mai frumoasa istorie a fericirii
Stefan Klein - Formula fericirii

joi, 22 mai 2008

Inconstientul

Am fost la mare
Si am pescuit un peste
L-am mancat crud
Si din aceasta cauza
Nu a fost prea bun
Mi-a potolit foamea
Apoi m-am imbolnavit
Pentru ca am mancat
Prea multi pesti cruzi.

luni, 19 mai 2008

Primitivii din Africa


La fel ca si multi dintre noi din ziua de astazi, primitivii traiau inconstienti de seminificatia simbolurilor si erau chiar dogmatici. Ei faceau lucruri doar pentru ca asa le erau transmise din generatie in generatie si nu pentru ca ar fi primit o explicatie de ce faceau ceea ce faceau.

Primitivism poate ca se poate numi intr un fel si lipsa de motivatie pe care multi dintre noi o avem atunci cand facem ceva.
Calatorind in Africa Carl Gustav Jung a observat un fenonomen cat se poate de interesant la primitivii de pe muntele Egon.

,,In fiecare dimineata ei suflau si scuipau in maini si ridicau palmele apoi spre primele raze de soare ca si cum i-ar fi oferit suflul sau saliva lor zeului care urca la orizont mungu ( Acest termen echivaleaza o putere de o extraordinara eficacitate care impregneaza totul. Cuvantul mungu este echivalent pentru ei cu Dumnezeu sau Allah )
Cand i-am intrebat care e sensul acestui gest sau de ce il faceau, s-au aratat total incurcati.
Tot ce-au gasit sa spuna a fost : L-am facut dintotdeauna. Asa s-a facut mereu cand soarele a rasarit.
S-au pus pe ras cand le am sugerat ca o concluzie evidenta ca soarele este mungu. In fapt soarele nu este mungu decat atunci cand se afla deasupra orizontului.
Mungu este mai precis rasaritul soarelui.
Se pare ca ei isi ofereau sufletele lui mungu, caci suflul ( vietii ) si saliva semnifica substanta sufletului A sufla sau a scuipa ceva are un efect magic
Christos de exemplu si-a oferit saliva pentru al vindeca pe un orb. "

Se prea poate spune ca acest suflu sau aceasta saliva sa fie tocmai medicamentul pe care fiecare dintre noi il cautam. Adica practic de multe ori ajungi realizat dar daca cineva nu sufla asupra ta ca sa te manifesti si sa ti spui povestea celor invatate atunci degeaba.

Bibliografie : C.G.Jung - Analiza viselor

vineri, 16 mai 2008

Comentariul poeziei ,, Sirena "

Titlul poeziei mele ,,Sirena" si preocuparea de a transpune niste idei despre sirene provine din atractia mea fata de inconstient. In prima strofa am incercat sa aduc in amintire un fapt foarte cunoscut din mitologie si anume acela ca multi care vedeau sirenele ajungeau sa moara, sa se piarda cu firea sau chiar sa ajunga sa innebuneasca pe termen lung ducanduse de rapa intreg proiectul vietii lor.
In momentul cand tanarul asemanat cu Ulise o raneste pe sirena aseman acest fapt cu momentele din viata mea cand am o atitudine critica atat fata de o potentiala persoana de sex opus cat si de orice individ. In momentul cand cineva nu ma place prefer sa gasesc ceva la el care sa critic ca astfel sa dau dovada de siguranta mie insumi si sa-i arat persoanei ca am drumul meu si nu ma poate misca ceea ce pare a vrea sa ma loveasca.
Privesc aceasta atitudine ca o forma de seductie. Daca acea persoana mai are ceva pasare fata de mine cat de mica atunci va avea o atitudine de defensiva sau chiar de atac si astfel relatia cu partenerul de sex opus si nu numai se poate contura intr-o forma armonica. Concluzie: daca raspunde provocarii inseamna ca ii pasa.
Consider critica mea ( lovitura data de tanar sirenei ) atat si eroarea in viata niste postamente care se afla undeva deasupra tacerii. Caci uneori cel mai rau lucru care il poti face este sa nu faci nimic, nici macar inconstient dupa cum zicea Patricia Coran in cartea ei Zvacnet amortit.

Sirena ca fapt mitologic pentru mine subliniaza faptul ca orice fata oricat de frumoasa si de sublima ar parea intotdeauna va avea ceva intunecat, iar coada sirenei intotdeauna imi aminteste de intuneric. Este un simbol acea coada, un simbol al inconstientului.

De regula sirenele se stie ca au 2 vieti, una care o petrec in apa si una care le ofera posibilitatea sa mearga pe uscat in urma unei licori pe care au bauto. Asemenea sirenei si eu am doua vieti la fel ca oricare dintre noi oamenii. Viata personala si viata pe care o arat in societate.

Ce am mai observat in analiza poeziei mele este faptul ca tanarul construind o casa din scoici el intr un fel compenseaza lipsa sirenei in ceea ce priveste puterea de intelegere a criticii( loviturii primite ) astfel ajutando. Bineinteles la prima vedere pare un pas spre irealitate pentru ca ea nu a inteles exact care e rolul criticii in lume pana la urma, si ca asta nu e ceva rau dar tanarul asemenea lui Ulise are curajul de a indrazni sa mearga pe ideea ca daca va aduce multumire sirenei in locul in care il voieste ea si anume o casa la malul marii astfel va merge singura apoi si va incerca sa-l rasplateasca pe el intelegand de ce a criticato.

Nu trebuie sa mai zic ca imparatul marilor traia tocmai in adancul adancurilor tocmai pentru ca il asemanam cu filoanele de energie, cu antichitatile valoroase din inconstientul nostru care ne reveleaza viata si ne asigura o perspectiva din ce in ce mai clara asupra a ceea ce vrem pe viitor. Intelepciunea adesea se afla in adancul marilor, in intunericul intunericului din viata noastra care prin contrast ne va ridica pe fiecare in muntele muntilor, in lumina luminilor.

miercuri, 14 mai 2008

Comanda la masa

Cand un om comanda la masa ceva o face o poate face din mai multe motive :

1.considera ca daca comanda ceva se socializeaza mai mult
2.datorita presiunilor din jur si ca sa nu pice drept inferior
3.chiar ii e sete omului
4.daca iese cu o fata comanda bauturi scumpe incercand sa creeze un sentiment de sarbatoare poate poate va face impresie buna si va avea mai mare succes in cucerire
5.ii face cinste fetei ca sa-i faca impresie buna ei chiar daca nu in asta consta in a o seduce pe ea
6.pentru ca sarbatoreste ceva
7.pentru ca nu are posibilitati in calcul mai bune despre cum s-ar relaxa la o iesire in oras
8.pentru ca e terapeutic

Voi de ce comandati ? :D

marți, 13 mai 2008

De la tragedie la psihanaliza


De la tragedie la psihanaliza a lui Pierre Babin este o cartulie subtire cu multe poze, usurica din care m-a impresionat felul cum avea asezat Freud cabinetul sau. El facea o analogie deseori intre munca ascunsa si arheologie. De aceea a sapa in inconstient pentru el era asemenea unei munci de arheolog. A inceput sa colectioneze obiecte antice, cabinetul sau fiind un soi de muzeu in care se puteau admira diverse antichitati provenite din Egipt, Grecia, Roma sau Orient. El considera ca modeland astfel cabinetul cand venea un pacient vazand acele lucruri i-ar starni mai tare dorinta acestuia de a cunoaste ceea ce se petrece in inconstientul sau.

Mi ar placea sa gasesc si cateva poze cu cabinetul lui Jung dar inca nu am dat peste vreo carte care sa prezinte asa ceva.

Ce facea nenea Freud in timpul liber ?
Nimic altceva decat sa mearga in padure (simbol al inconstientului)si sa culeaga zmeura, afine, mure. In urma calatoriei sale in Sua nemaiavand parte de vreo padure apropiata in civilizatia aceea a avut de suferit o tulburare intestinala.
Dupa vizita in Sua exclama despre ea : ,, O tara unde nici fragi nu se gasesc. "

duminică, 11 mai 2008

Biblioteci in gari


Călătorii care sunt nevoiţi să aştepte trenul în gările din Iaşi, Suceava, Alba-Iulia, Sibiu, Sinaia şi Bucureşti Nord vor putea de acum încolo să îşi dedice mai mult timp lecturii.

Ministerul Transporturilor împreună cu Uniunea Scriitorilor au amenajat în aceste gări biblioteci publice gratuite, în cadrul proiectului “Scriitori pe calea ferată”. Scopul acestei acţiuni este încurajarea lecturii şi promovarea scriitorilor români contemporani. “Este un proiect inedit şi sper ca oamenii să îşi aducă aminte de plăcerea cititului”, a declarat ieri ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, la inaugurarea bibliotecii din Gara de Nord. Călătorii aflaţi în cele şase staţii vor putea să citească gratuit volume scrise de autori români contemporani, precum Ana Blandiana, Augustin Buzura, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Prelipceanu, Cassian Maria Spiridon, dar şi cărţi ale ministrului Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian.

DONAŢIE. Cărţile au fost donate de Uniunea Scriitorilor, iar bibliotecile fac parte din proiectul “Scriitori pe calea ferată”, realizat sub patronajul Casei Regale. Totodată, scriitorii au lansat un volum intitulat “Scriitori pe calea Regală”, care cuprinde antologii de texte ale autorilor care au primit, din 1990 pînă în 2006, Premiul Opera Omnia, Premiul Naţional de Literatură şi Premiile pentru poezie şi proză a Uniunii Scriitorilor şi ale Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti.

joi, 8 mai 2008

Festival de teatru la Iasi 19 mai - 25 mai


Luni 19 mai
Ateneu Tatarasi ora 18.00
Amor Venetian ( Cluj )

Teatrul Luceafarul ora 20.00
Ion Caramitru si Jonny Raducanu
Dialoguri si fantezii de jazz

Casa de cultura a studentilor ora 22.00
Sanziana si Pepelea ( Bucuresti)

Marti 20 mai
Ateneu Tatarasi ora 18.00
Ploita ( Chisinau)

Teatrul Luceafarul ora 20.00
Dragostea dureaza 3 ani ( Bucuresti )

Casa de cultura a studentilor ora 22.00
Dumnezeu de-a doua zi ( Bucuresti )

Miercuri 21 mai
Ateneu Tatarasi ora 18.00
Cerere in casatorie ( Iasi )

Teatrul Luceafarul ora 20.00
Variatiuni enigmatice ( Bucuresti )

Casa de cultura a studentilor ora 22.00
No one ( Bucuresti )

Joi 22 mai
Ateneu Tatarasi ora 18.00
A douasprezecea noapte ( Bucuresti )

Teatrul Luceafarul ora 20.00
Comedie pe intuneric ( Oradea )

Casa de cultura a studentilor ora 22.00
Canta maica-mea in far ( Craiova )

Vineri 23 mai
Ateneu Tatarasi ora 18.00
Povesti de familie ( Craiova )

Teatrul Luceafarul ora 20.00
Visul unei nopti de vara ( Botosani)

Casa de cultura a studentilor ora 22.00
Nevasta lui Hans ( Iasi )

Sambata 24 mai
Ateneu Tatarasi ora 18.00
Mistretul cu colti de argint ( Iasi )

Teatrul Luceafarul ora 20.00
Sotia lui Sahalin ( Moscova ) - subtitrat

Casa de cultura a studentilor ora 22.00
Capra sau Cine e Sylvia ? ( Bucuresti )

Duminica 25 mai
Ateneu Tatarasi ora 18.00
Fantomele Madridului ( Tg. Mures )

Teatrul Luceafarul ora 20.00
Dupa caderea cortinei ( Moscova ) - subtitrat

Casa de cultura a studentilor ora 22.00
Capra sau Cine e Sylvia ? ( Bucuresti )

Sursa : ziarul 7 est

miercuri, 7 mai 2008

Cand, daca, cum


Cand ai pierdum cheile comunicarii
Petrece ceva timp cu tine
Cand melancoliile se arata ca niste ruine
Gasestele radacinile
Cand merele sunt verzi
Privestele verzi.

Daca ai gasit cheile comunicarii
Nu folosi toate cheile(deodata)
Daca melancoliile s-au dus
Nu trai clipa
Daca merele sunt rosii (s-au copt)
Starpeste-ti imaginatia.

Cum ti-ai gasit iubirea
Asa sa ti-o cultivi
Cum sinele l-ai gasit
Traieste liber
Cum merele sunt jumatate verzi si jumatate rosii
Mananca din amandoua.

duminică, 4 mai 2008

Sirena



Am inceput de mult o strofa si acum facusi o incercare sa vad ce iese in continuare.

Sirena

Cand oamenii vedeau o sirena se mai nastea o poveste
Multi ramaneau cu gura cascata inlemniti si mureau
Altii incercau apoi sa colectioneze visatori scoici
Si clipele treceau, intr-o infinitate de raze de soare
Pe care nimeni nu a incercat vreodata sa le numere.

Dar intr-o zi un tanar ca Ulise a lovit o sirena
Sangeranda fiind a mers la tatal ei, imparatul marilor
Si vazand cele facute, l-a pedepsit pe baiat.
Noptile nu a mai putut dormi tanarul
Zilele au inceput sa se scurga mai greu
Iar pe mare nici nu se mai putea zice de navigat
Caci imparatul ii tulburase mintile si constiinta.

Cautand o solutie sa capete iertare
Tanarul a inceput sa aibe vise noaptea
In care i se spunea sa construiasca o casa din scoici
Pentru iertarea lui.

Dupa munti de scoici faramitate adunate
Le-a legat intre ele si a construit o casa
In tot acest timp cu gandul la ea
Si la salvarea lui care avea sa ramana vesnic
In viata lui de muritor.

Astfel oamenii care trecea pe langa casa
Au inceput sa capete un nou nivel de constiinta,
Isi aminteau ca in mare exista si acolo o imparatie
A celor ordonate si neordonate
La fel ca pe pamant.

Si intr-o noapte imparatul i-a soptit in vis:
Tinere, urmas al lui Ulise vino in mijlocul marii
In adancurile adancurilor sa ma intalnesti
Tu ai facut ceva pentru fiica mea
Si ai dovedit ca iti pasa
Vino si viziteaza-mi imparatia.

Si tanarul si-a luat prietenii care il ajutasera cu casa
Si au mers in mijlocul marii.
El, singur a coborat
A cunoscut-o pe ea care in urma pasilor ei
Lasa intotdeauna un ghemotoc de flori
Si imparatul i-a zis:
Intotdeauna cand vei dori sa mi vezi fata
Sa zdruncini ghemotocul cu trei petale
Si ea va fi acolo, oriunde vei fi pe mare.
Si ca tot vad ca ai sclipirea aceea in ochi
Poti sa o iei sa-ti fie nevasta
Si sa faceti copii si pe pamant in casa cu scoici
Ca ei sa duca mai departe vestea ca imparatia
Exista si va exista intotdeauna pretutindeni prietenoasa.

sâmbătă, 3 mai 2008

Educatia prematura


Ma urmarea de mult o intrebare la care nu stiam sa raspund.
Ce risc exista daca pornesti o educatie severa a unui copil de la o varsta foarte timpurie ? Adica si ce daca are parte de o minte prematura si niste probleme caracteristice unor copii de 12 ani chiar si la o varsta de 4-5 ani ?

Unul din dezavantaje ar fi acela ca multi care au primit o educatie ff severa cand erau mici mai tarziu risca sa ajunga niste persoane care sa participe la o toleranta si o pasivitate excesiva.
Apoi unii chiar ajung sa incepa sa si critice parintii pentru ca le au dat o astfel de copilarie si nu i-au lasat sa se joace la fel ca toti ceilalti.
In mod sigur un astfel de adolescent sau om matur care ajunge sa gandeasca astfel despre copilaria lui, in proportie de mare procentaj cu copii lui va avea o atitudine de lasare excesiva.
Dacă însa in aceasta lasare excesiva li se ascund multe zone ale vieţii atunci aceştia când vor avea copii ajung să se deschidă propriilor copii atât de mult încât aceştia cad în cealaltă extremă iar lanţul continua pană când cineva va stabili un echilibru în ceea ce consta educaţia.