vineri, 16 mai 2008

Comentariul poeziei ,, Sirena "

Titlul poeziei mele ,,Sirena" si preocuparea de a transpune niste idei despre sirene provine din atractia mea fata de inconstient. In prima strofa am incercat sa aduc in amintire un fapt foarte cunoscut din mitologie si anume acela ca multi care vedeau sirenele ajungeau sa moara, sa se piarda cu firea sau chiar sa ajunga sa innebuneasca pe termen lung ducanduse de rapa intreg proiectul vietii lor.
In momentul cand tanarul asemanat cu Ulise o raneste pe sirena aseman acest fapt cu momentele din viata mea cand am o atitudine critica atat fata de o potentiala persoana de sex opus cat si de orice individ. In momentul cand cineva nu ma place prefer sa gasesc ceva la el care sa critic ca astfel sa dau dovada de siguranta mie insumi si sa-i arat persoanei ca am drumul meu si nu ma poate misca ceea ce pare a vrea sa ma loveasca.
Privesc aceasta atitudine ca o forma de seductie. Daca acea persoana mai are ceva pasare fata de mine cat de mica atunci va avea o atitudine de defensiva sau chiar de atac si astfel relatia cu partenerul de sex opus si nu numai se poate contura intr-o forma armonica. Concluzie: daca raspunde provocarii inseamna ca ii pasa.
Consider critica mea ( lovitura data de tanar sirenei ) atat si eroarea in viata niste postamente care se afla undeva deasupra tacerii. Caci uneori cel mai rau lucru care il poti face este sa nu faci nimic, nici macar inconstient dupa cum zicea Patricia Coran in cartea ei Zvacnet amortit.

Sirena ca fapt mitologic pentru mine subliniaza faptul ca orice fata oricat de frumoasa si de sublima ar parea intotdeauna va avea ceva intunecat, iar coada sirenei intotdeauna imi aminteste de intuneric. Este un simbol acea coada, un simbol al inconstientului.

De regula sirenele se stie ca au 2 vieti, una care o petrec in apa si una care le ofera posibilitatea sa mearga pe uscat in urma unei licori pe care au bauto. Asemenea sirenei si eu am doua vieti la fel ca oricare dintre noi oamenii. Viata personala si viata pe care o arat in societate.

Ce am mai observat in analiza poeziei mele este faptul ca tanarul construind o casa din scoici el intr un fel compenseaza lipsa sirenei in ceea ce priveste puterea de intelegere a criticii( loviturii primite ) astfel ajutando. Bineinteles la prima vedere pare un pas spre irealitate pentru ca ea nu a inteles exact care e rolul criticii in lume pana la urma, si ca asta nu e ceva rau dar tanarul asemenea lui Ulise are curajul de a indrazni sa mearga pe ideea ca daca va aduce multumire sirenei in locul in care il voieste ea si anume o casa la malul marii astfel va merge singura apoi si va incerca sa-l rasplateasca pe el intelegand de ce a criticato.

Nu trebuie sa mai zic ca imparatul marilor traia tocmai in adancul adancurilor tocmai pentru ca il asemanam cu filoanele de energie, cu antichitatile valoroase din inconstientul nostru care ne reveleaza viata si ne asigura o perspectiva din ce in ce mai clara asupra a ceea ce vrem pe viitor. Intelepciunea adesea se afla in adancul marilor, in intunericul intunericului din viata noastra care prin contrast ne va ridica pe fiecare in muntele muntilor, in lumina luminilor.

0 comentarii: