Mi-am pus zilele astea o muzica de Harry Deuter si am incercat sa meditez. Mi s-a parut ca au iesit cateva momente sincere putin delirante din mine. M-am intrebat ce caut prin viata si un raspuns a sarit spunandu-mi ca imi doresc sa stiu mai precis ceea ce vreau. Dar nesiguranta si frica de esec sau frica a ceea ce as putea descoperi in tinta spre care ma indrept ma cutremura.
Poate o sa vizitez India intr-o zi, poate o sa am o biblioteca indiana intr-o zi.
Am inceput sa visez la un dictionar propriu al meu facut din termeni de lb. sanskrita si cules de prin carti. Eventual apoi sa pomenesc despre opiniile fiecaruia a ceea ce-a insemnat un termen sau altul.
In mici flashuri ale constiintei mele incep sa percep o viata simpla indiana, inteleasa parca si de parintii mei. O simplitatate purificatoare.
Spre deosebire de multi indieni pot sa zic ca o duc destul de bine avand in vedere ca multi lucreaza o zi intreaga pentru un dolar pe zi din care isi cumpara strictul necesar : masa zilnica si aceea pusa cu semnul intrebarii daca exista.
Mi se pare ca romanii o duc bine uneori, adica e normal sa te compari cu cineva care o duce intr-o ultima tehnologie dar cred ca si acolo se poate simti o cadere abisala si niste demoni mult mai greu de controlat decat se poate la noi la romani.
Daca ma uit in spatele vietii mele observ ca o gramada din timp s-a dus incercand sa maschez lucruri pe care mi-as dori sa nu le vada nimeni. Cu alte cuvinte mi-as dori sa par altfel oare?
Alte fractiuni de timp le-am pierdut pe tot felul de plimbari in care incercam sa-mi gasesc explicatii pentru timpii morti. Ma plimbam ca un naufragiat, imi petreceam timpul razand de ceilalti la cat de fricosi sunt sa ia atitudine mai critica asupra celor ce sunt mai realizati ca ei. De fapt poate ca eu sunt cel mai fricos si mai las dintre toti pentru ca incerc sa fug in a-mi spune adevarul despre asta. Cred in oamenii realizati dar cred ca multi poarta si o masca, sunt adusi de destin undeva fara ca ei sa stie cine i-a purtat acolo. Oamenii mari de fapt sunt oameni cu probleme la fel ca mine sau ca tine, doar ca ei poarta niste masti mai mari aratand lumii doar ce vrea ea sa vada.
Fug de lucrurile mecanice in unele zile. Trantesc palma in masa, ceasca, folosesc cuvinte rostite pe jumatate numai sa dau un gong daca nu mie macar celorlalti.
Nu stiu unde duc toate astea. Poate ca la liniste desi uneori nu o caut, ci chiar o alung dupa ce-o folosesc o vreme si apoi ma chinui si ma bucur ca reusesc sa-mi complic viata.
Uneori aseman viata complicata cu ,,Ia sa mai urc o scara".
Mai adun niste diplome pentru ca intr-o zi sa ajung vreun doctor invatat care matura scarile, spala veceurile sau poate cu un doamne ajuta merge la cules capsuni in Spania ca apoi cu banii stransi sa-si cumpere carti despre India cu poze pana o fi satul si-a merge acolo.
Nu am idee ce vreau sa vad in India aceea. Poate sa vad cat de mare e lumea si sa-mi zic : ,,Uite ca o paine pe zi imi e de ajuns sa supravietuiesc. "
Acum 2 zile
