Cheia constiintei

Fugea dupa mine intunericul mare
Era o lumina stralucitoare
Luna-si spunea povestea ei care
Ma inghitea cu totul in a ei vale.

Si umbrele erau sase la numar
Cu contrastele lor prinse intr-un cufar
Necunoscutul striga in lumea din mine
De ma facea parca sa ies de pe sine.

Si-o constiinta se aprinse deodata
O lumanare tinuta-n a mea mana
Ce m-a salvat cu totul
De umbre si de luna.