Alchimia dorintei

Actiunea toata se petrece in India, scriitorul fiind indian.
Principalul personaj joaca rolul individului care fuge destul de des dupa carti bune prin librarii incercand sa-si construiasca o biblioteca frumoasa dar pana la urma se pare ca cea mai deschisa carte dintre toate pare a fi Fizz (iubita lui) careia ajunge sa-i departeze picioarele cam des.
Era obsedat de erotism, de mirosul specific al iubitei lui considerand ca cheia de la poarta universului este de gasit in trupul ei.
Incearca sa devina un scriitor bun, dar ramane intotdeauna cu gunoiul plin de maculatura care nu a placut nimanui.
Cu toate ca e o carte pe care nu-si merita banii am gasit o idee care mi-a placut si m-a facut sa-mi pun o intrebare.

,,Muntii sunt neschimbati pe cand marea e framantanta"

Daca in viata vrei sa urci, trebuie sa fii neschimbat?

Piramida existentei

De multa vreme tot visez la o piramida a existentei mele. Caut sa construiesc ceva durabil, caut ca atunci cand cheltui un ban sa il folosesc spre un scop care sa mi creeze senzatia ca ma inalt, ca urc. Dar ce inseamna oare a urca? Pentru unii poate fi ceva ce e foarte individual iar pentru altii a urca este ceva cat se poate de general si atunci intrebarea este cine are dreptate?
Caut sa ma implinesc pe mine, sa-mi asez mintea, sa renunt la prejudecati.
Poate ca uneori as gandi ca asta e doar un moft de-al meu de a intra in complexul de superioritate dar nu vreau sa fie asta.
Caut sa fiu organizat, sa-mi folosesc timpul astfel incat viitorul sa-mi apara mai clar inainte decat este.
Zilele deja la 26 de ani ai mei incep sa treaca parca tot mai repede. Cum poti totusi sa nu te agiti si sa-ti mentii spiritul tanar, cum sa nu vreii sa ai mici strafulgerari in minte ca niste flashuri care sa le descifrezi si apoi sa-ti poti crea un drum, cum poti sa nu vrei sa fii lucid uneori chiar daca asta inseamna a te lovi cu capul de pereti, cum sa nu vrei nimic si cu asta sa traiesti impacat ?
Nu-i inteleg pe oameni in ceea ce priveste chinul in dragoste. Cum poti sa faci pretentii in ceea ce priveste partenerul de viata cand stii ca tu vei ramane cu chinurile tale oricum indiferent la ce nivel se afla cel cu care esti?
Privesc lucrurile astfel poate pentru ca privesc chinul ca fiind ceva specific omului din mine. Adica el nu poate sa dispara pentru ca fara intuneric nu este lumina.
Chinul odata acceptat el devine ceva firesc, care nu ma socheaza deloc, o parte vitala a omului din mine. Daca intunericul nu ar exista nu as putea sa fiu bine, sau as putea sa fiu bine fara el, nepunandu-mi probleme si fiind indiferent, ignorant si neatent la mine nici macar cat bobul cat incerc sa fiu acum.
Vreau sa fac o piramida, sa cresc. Si daca cresc as vrea sa vad oare rezultatele ? Conteaza sa vada cineva ceva?
Pentru o clipa cred ca visul meu este sa doresc sa-mi construiesc o cat mai puternica unicitate, adica oricum fiecare suntem unici, dar cred ca unicitatea fiecaruia poate fi masurata. La unii ea este mai mica iar la altii este mai mare.