Mi-am pus zilele astea o muzica de Harry Deuter si am incercat sa meditez. Mi s-a parut ca au iesit cateva momente sincere putin delirante din mine. M-am intrebat ce caut prin viata si un raspuns a sarit spunandu-mi ca imi doresc sa stiu mai precis ceea ce vreau. Dar nesiguranta si frica de esec sau frica a ceea ce as putea descoperi in tinta spre care ma indrept ma cutremura.
Poate o sa vizitez India intr-o zi, poate o sa am o biblioteca indiana intr-o zi.
Am inceput sa visez la un dictionar propriu al meu facut din termeni de lb. sanskrita si cules de prin carti. Eventual apoi sa pomenesc despre opiniile fiecaruia a ceea ce-a insemnat un termen sau altul.
In mici flashuri ale constiintei mele incep sa percep o viata simpla indiana, inteleasa parca si de parintii mei. O simplitatate purificatoare.
Spre deosebire de multi indieni pot sa zic ca o duc destul de bine avand in vedere ca multi lucreaza o zi intreaga pentru un dolar pe zi din care isi cumpara strictul necesar : masa zilnica si aceea pusa cu semnul intrebarii daca exista.
Mi se pare ca romanii o duc bine uneori, adica e normal sa te compari cu cineva care o duce intr-o ultima tehnologie dar cred ca si acolo se poate simti o cadere abisala si niste demoni mult mai greu de controlat decat se poate la noi la romani.
Daca ma uit in spatele vietii mele observ ca o gramada din timp s-a dus incercand sa maschez lucruri pe care mi-as dori sa nu le vada nimeni. Cu alte cuvinte mi-as dori sa par altfel oare?
Alte fractiuni de timp le-am pierdut pe tot felul de plimbari in care incercam sa-mi gasesc explicatii pentru timpii morti. Ma plimbam ca un naufragiat, imi petreceam timpul razand de ceilalti la cat de fricosi sunt sa ia atitudine mai critica asupra celor ce sunt mai realizati ca ei. De fapt poate ca eu sunt cel mai fricos si mai las dintre toti pentru ca incerc sa fug in a-mi spune adevarul despre asta. Cred in oamenii realizati dar cred ca multi poarta si o masca, sunt adusi de destin undeva fara ca ei sa stie cine i-a purtat acolo. Oamenii mari de fapt sunt oameni cu probleme la fel ca mine sau ca tine, doar ca ei poarta niste masti mai mari aratand lumii doar ce vrea ea sa vada.
Fug de lucrurile mecanice in unele zile. Trantesc palma in masa, ceasca, folosesc cuvinte rostite pe jumatate numai sa dau un gong daca nu mie macar celorlalti.
Nu stiu unde duc toate astea. Poate ca la liniste desi uneori nu o caut, ci chiar o alung dupa ce-o folosesc o vreme si apoi ma chinui si ma bucur ca reusesc sa-mi complic viata.
Uneori aseman viata complicata cu ,,Ia sa mai urc o scara".
Mai adun niste diplome pentru ca intr-o zi sa ajung vreun doctor invatat care matura scarile, spala veceurile sau poate cu un doamne ajuta merge la cules capsuni in Spania ca apoi cu banii stransi sa-si cumpere carti despre India cu poze pana o fi satul si-a merge acolo.
Nu am idee ce vreau sa vad in India aceea. Poate sa vad cat de mare e lumea si sa-mi zic : ,,Uite ca o paine pe zi imi e de ajuns sa supravietuiesc. "
joi, 30 aprilie 2009
File de jurnal - 30 aprilie 2009
Publicat de
bogdanrazvan
la
04:16
4
comentarii
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Elizabeth Hough Sechrist - Poveste de pasti

Se credea ca apele curgatoare se sfintesc de Pasti. In anumite regiuni din cateva tari europene, femeile si fetele obisnuiau sa se spele pe fata intr-o apa curgatoare, ca sa aiba parte de sanatate si frumusete.
Conform unei credinte stravechi lumina luata de la biserica in seara de pasti te apara de fulger.
Unii tineri ajunsi acasa folosesc flacara luata de la biserica pentru a se uita in oglinda ca sa vada ce le rezerva viitorul.
Conform unui vechi mit indian lumea insasi a fost creata dintr-un ou. Legenda spune ca dupa ce-a zacut in adormire uriasul ou s-a desfacut in sfarsit in doua jumatati, pamantul si cerul.
Fluturele
omida - reprezinta viata
gogoasa - reprezinta moartea
fluturele - reprezinta invierea
Publicat de
bogdanrazvan
la
05:02
1 comentarii
luni, 13 aprilie 2009
Curiozitati din lumea stiintei
De ce scoate cainele limba cand fuge
Cainele nu are piele cu pori ca sa elimine transpiratia. In corpul omului, transpiratia ce se degaja produce o senzatie de racoare. Cainele are aceasta senzatie cand scoate limba in aer, care are rolul de piele.
De ce ratele si gastile au penele uscate in apa
Aceste pasari au o glanda ce secreta un lichid uleios, facand ca penele sa nu lase apa sa patrunda, glanda fiind localizata in spatele lor.
Ele se ung cu acest lichid cu ajutorul ciocului, protejandu-si astfel aripirile care nu se uda in apa.
Exista oameni care mananca pamant
Negrii de pe coasta Africii de Vest sunt ce mai mari mancatori de pamant. In Congo oamenii confectioneaza galete de pamant.
Obiceiul de-a manca pamant exista in Europa din antichitate.Plinius atesta ca in timpul lui se faceau dulciuri in faina de porumb amestecata cu pamant pe care il cuelegeau din imprejurimile orasului Neapole.
Greierii canta ?
Cri-cri-ul lor nu este un cantec, ci este provocat numai de miscarea aripilor la greierul mascul. Aceste aripi au niste membrane speciale si niste fibre, care prin frecarea lor, produc neintreruptul si caracteristicul cri-cri.
Bibliografie :
Ofona Ioana Arghiropolou Aragositou - Din lumea stiintei
Publicat de
bogdanrazvan
la
23:18
3
comentarii
sâmbătă, 21 martie 2009
Istoria unui cal

Mergand la aceasta piesa de teatru am reactualizat in fiinta mea urmatoarele doua lucruri :
- animalele pot fi mai umane ca oamenii in multe situatii
- oamenii mai toata viata lor agonisesc, dar nu fac asta intotdeauna pentru ca chiar ar fi o necesitate acea agoniseala ci pentru ca intr-un final al fiecarei agoniseli sa spuna : canapeaua mea, masa mea, biroul meu, biblioteca mea, sotul meu, sotia mea etc.
De aici vine si unul din motivele pentru care merita sa calatorim. Un om care calatoreste nu invata doar sa judece lumea diferit ci si sa doreasca mai putine lucruri pentru sine.
Dupa ce te intorci dintr-o calatorie de multe ori ajungi la acel lucru parca atat de pretios care iti scapa printre degete : simtamantul a cat de banal este sa spui ca ai o biblioteca, un suvenir, o cana, un pat, un sfonier.
Calatoria te face sa vezi multe lucruri si totusi atat de multe si atat de rapid trecatoare incat iti mareste simtamantul si tie spunanduti : ,,Cat de trecator sunt si eu" pentru ca intr-un final sa zici ,,Cat de trecatoare sunt toate".
Calatoria te face sa renunti la ceva din tine, te face sa uiti de tine, de trairile tale caci totul se desfasoara atat de repede.
Deseori ii aud pe oameni spunand urmatoarele : ,,As vrea sa ma urc intr-un tren si sa merg spre o destinatie nu stiu unde, apoi sa iau alt tren care sa ma poarte iarasi fara sa stiu unde. Caci a nu sti unde te duce trenul asta inseamna ca vrei sa uiti de ceva urgent, sa evadezi intr-o alta dimensiune a realitatii.
Oh ! Daca am avea un covor fermecat ca Alladin :)
Iar despre piesa ce sa mai zic..s-au meritat cei 6 ron, la inceput piesa nu pare prea promitatoare dar de la jumatate iti creeaza chiar senzatia ca ai facut o alegere buna.
Publicat de
bogdanrazvan
la
05:34
1 comentarii
duminică, 8 martie 2009
Despre comportamentul de cautare

Cred ca succesul in gasirea perechii cat si succesul in gasirea fericirii nu consta in a le cauta ci in ati vedea de treburile tale manifestandute asa cum esti tu, acceptand la momentul bine stiut cand celalalt te accepta sau nu fara sa faci tumbe ca un mascarici.
Daca ma uit la comportamentul pasarilor de exemplu se observa ca ca o pasare mai degraba vine daca stai intr-un loc nemiscat sau intors cu spatele si nu daca te duci spre ea. Daca te duci spre ea va zbura. Ei cam asa e si cu gasirea partenerului.
Iar despre obtinerea fericirii pot spune ca aveam o tehnica odata demult cu o castana gasita pe jos ce-o purtam in buzunar mereu. O aveam la mine ca sa-mi aminteasca de ceea ce am de la viata si nu ca sa ma gandesc la ceea ce mi-ar lipsi si nu mi-ar trebui vreodata ca sa pot fi implinit cu mine.
Publicat de
bogdanrazvan
la
00:46
0
comentarii
miercuri, 25 februarie 2009
Gary Smalley - Cum sa-ti intelegi sotia

De ce isi pierde barbatul afectiunea si entuziasmul pentru sotia sa dupa casatorie?
La inceput farmeca cu cuvinte, flori, cadouri mici iar dupa ce-a cucerit-o si a mers la altar, creativitatea incepe sa scada, entuziasmul la fel. Ea ii apartine acum si cred ca ar fi timpul pentru o noua cucerire si se indreapta spre altceva cu atentia, sa-si cucereasca afacerile si altele pana poate va da de ceva ce ii va lua mult timp sa obtina si atunci va fi obosit si va trebui sa intelega ca in totul trebe mentinuta calea de mijloc.
Aproape totul este dulce pentru om care moare de foame, dar cand e satul, pana si mierea ii face sila. (Pilde 27,7) Intr-un sens mai propriu, un barbat este satul cand se casatoreste pentru ca sotia lui este acum parte din el.
Dar daca privim in noi vom observa ca nu ne cunoastem toate capacitatile in totalitate si nu le avem dezvoltate in totalitate. Acelasi lucru se poate observa si cand el isi priveste sotia dar pentru asta e nevoie de instrumente de lucru
Cum sa-ti recastigi sotia
Un barbat si-a recastigat sotia in buna masura datorita faptului ca s-a dovedit creativ in ceea ce priveste laudele. A cumparat 365 bomboane ambalate, a scris un mesaj pe fiecare ambalaj in parte, dupa care le-a impachetat din nou. In fiecare zi ea a desfacut cate o bomboana si a citit cate un mesaj un an intreg.
Deci unei femei ii place sa gaseasca bilete ascunse peste tot : in dulapul cu medicamente, pe langa tacamurile pentru musafiri, prin carti, in buzunare ;)
Publicat de
bogdanrazvan
la
04:40
3
comentarii
joi, 19 februarie 2009
Despre munca

Intr-una din zile mai demult, povesteam unui domn de vreo 45 de ani ca imi caut un al doilea job. La care acesta zice :
,,Domle, pai eu sunt de parere ca cei care fac asta inseamna ca ei chiar nu muncesc"
In concluzie ceea ce am inteles atat de la el cat si de la altii este ca daca tu mergi la lucru inseamna ca tre sa fii un om chinuit, eventual sa curga transpiratiile pe tine si cand ajungi acasa sa nu te mai simti in stare de nimic.
Daca nu ai vreunul din aceste simptome inseamna ca ai fost cam lenes.
Nu mai zic ca a merge la scoala pentru multi dintre parinti li se pare un lucru extrem de usor de parca copii lor nu ar depune o munca intelectuala, ca si nu merg si depun niste eforturi acolo si nu se consuma energetic.
Ei ajung sa se comporte cu copii lor ca si cum ar fi niste trantori ce au timp berechet la dispozitie si care se simt in paradisul cel mai frumos dintre toate.
Si nu ma refer numai la scolari aici ci si la cei care sunt la liceu, facultate etc.
Publicat de
bogdanrazvan
la
01:43
5
comentarii
