joi, 12 august 2010

Intamplare cu un ziar

Mergand cu ziarele la pus in poste un domn imi cere unul si apoi dupa ce-l are in mana intreaba :
Ce e asta?
Un ziar cu reclame raspund eu.
Ce e? mai intreaba odata ca nu auzise.
Un ziar cu reclame.
Apoi imi da inapoi ziarul fara sa se fi uitat in el(era si impaturit) zicand :
Nu, multumesc.

De aici se poate deduce ca omul in general are de multe ori obisnuita de a lua, de-a capata in posesia sa o multime de lucruri care nu-i sunt folositoare.
Dupa ce-a luat, abia apoi isi pune intrebarea:
Ce-am luat?
Sunt o multime de lucruri costisitoare care le cumpara omul la viata sa si apoi le abandoneaza pentru ca nu au dus nicaieri.
Oare toate drumurile duc undeva?
Poate ca unele spre ceva mai rau iar altele spre ceva mai bun. Un raspuns mai clar are cineva?

sâmbătă, 24 iulie 2010

The Egyptian (1954)


Povestea unui om simplu care si-a petrecut copilaria in saracie si in vise frumoase despre ce-ar putea deveni in viitor.
Merge la scoala unde invata niscaiva medicina si in urma frustrarilor care le agonisise pleaca sa capete expierenta dar tratand numai oameni saraci, adica fiindusi loial mediului din care a provenit.
Relatiile cu femeile din viata sa erau destul de reduse si nu prezenta nici un interes pentru vreuna pana intr-un moment cand apare.
Avea sa fie prima femeie dupa care ii jucau hormonii (adica se indragosteste) si este dispus sa si ofere toata saracia, nemurirea, propria casa, mormantul parintilor lui, tot.

Filmul nu este deloc o poveste de dragoste cum probabil ar suna continuitatea ci mai degraba un continuu joc filosofic pe care personajul principal il invata, care il va ghida in viata si il va face mare, cu iubire fata de adevar si cu o dorinta de cunoastere pe care o aprofundeaza.

Un film despre transformarea omului in viata, despre falsa idee de putere, despre moarte si viata.
Este un film care m-a lasat putin nostalgic dupa categoria aceasta de filme, vechi dar pretioase.

Un citat impresionant din film :

,, Nebunia ta e mai frumoasa decat intelepciunea celorlalti "

luni, 12 iulie 2010

Codul lui Oreste - Despre mica lansare de carte



La inceput am fost intampinati cu un salut al soarelui specific Indiei care a starnit zambete prietenoase. Se stie din vechi stramosi ca soarele este cel care avea un rol simbolic in functie de contextul de care vorbim.
Soarele are sarbatoarea lui (sunday - adica duminica) care are rolul de a-i lumina pe cei aflati in bezna, fiind comparat de multe ori cu Iisus.
Trecand peste faza cu salutul de la acest modest om ceea ce m-a impresionat a fost o povestire care nu o mai auzisem si care a fost cat de cat pe intelesul meu.
Termenii mai greoi ca de obicei dadeau dificultati dar pe scurt tot am inteles io ceva

Ce e raiul ? Ce e iadul?

Un om dupa ce-a murit pentru ca savarsise fapte bune urma sa intre pe poarta raiului. Dar cu o clipa inainte s-a oprit si s-a gandit ca inainte sa intre pe poarta nu ar fi rau sa vada si cum e in iad. A gasit pe cineva care cunostea drumul si a pornit.
Ceea ce-a vazut la inceput era o oala mare in care fierbea se pare o mancare destul de buna. Apoi privirea i s-a indreptat asupra oamenilor care aveau legate de maini niste linguri mari...atat de mari incat nu reuseau sa se serveasca niciodata din bunatatile afisate in fata ochilor lor.
In rai tot la fel era un ceaun mare in care fierbea mancarea, oamenii aveau lingurile super mari legate de maini ceea ce bineinteles iarasi ii impiedica sa se serveasca din bunatati.
Asa ca omul nostru se intreaba : care e diferenta dintre rai si iad caci arata a fi cam identice?
Cel care il insotea i-a raspuns : Daca te uiti mai bine vei vedea ca exista diferente si anume ca oamenii din rai se ajuta intre ei ceea ce i face binedispusi iar cei din iad nici nu se gandesc sa si foloseasca propriile linguri pentru a-si ajuta colegii de viata ceea ce-i face tristi. Si cu toate acestea traiesc in exact aceleasi conditii.

luni, 5 iulie 2010

Perfect Harmony (1991)


Perfect Harmony nu este deloc un film care sa fi participat la premiile oscar asemenea Aviatorului cu Leonardo DiCaprio care mi s-a parut o aiureala de film.
Este un film obisnuit cu oameni obisnuiti care isi joaca rolul de eroi in viata incercand sa imbine muzica lui Mozart, Schubert si Handel cu sufletele lor in functie de compozitie.
Pe langa aceasta tematica el este o lectie pentru cei care incercau fara mari sanse sa faca la compunere in clasele primare ceva creativ despre prietenie.
Prietenia din acest context duce o lupta impotriva rasismului pentru ca este vorba de un inceput de prietenie dintre un alb si un negru care impreuna vor sa exploreze teritoriile muzicii impreuna. Bineinteles exista o multime de oameni care se opun incercand sa-si puna traditia, invidia si valorile mai presus de ceea ce este adevarat.

sâmbătă, 3 iulie 2010

House MD


Un film super extra mega fainut despre un doctor care imbina foarte frumos ironia, umorul negru, subtilitatea, lupta de idei..care ajunge sa simta puterea, inaltimea, rationalul in carne si oase devenind un fel de Dumnezeu al medicinei.
Filmul acesta spre deosebire de alte seriale cu doctori e diferit prin faptul ca personajul principal Gregory House atunci cand salveaza un pacient nu i se da titlul de mare erou iar filmul nu continua pe aceeasi linie la nesfarsit.
Stiinduse ca nebunia este mana in mana cu genialitatea lupta dintre cele doua contraste ajung sa duca o batalie prin sezonul 5 cand House devine pacient la psihiatrie.

Cateva idei care sprijina unele episoade ale filmului :

Nefericirea se arata ca o stare normala a omului la fel ca si fericirea.

Aparentele conteaza chiar mai mult decat credem,.

Cu cat urci mai sus cu atat ajungi sa simti ca acolo nu e nimeni.



Cu alte cuvinte daca indragesti filme cu genii (oameni cu o inteligenta oarecum izolata) ca : A beautiful mind, P.I., Prison Break este o alegere buna.

marți, 8 iunie 2010

Despre treaba de prin casa


M-am cam plictisit de femeile de la cratita.
S-a intamplat acest lucru deoarece parca femeile de la cratita, care fac o pasiune pentru statul in bucatarie parca se ingrasa mai mult sau cel putin au o posibilitate de ingrasare mai mare.
A te transforma intr-o planeta nu consta in a manca neaparat atunci cand este nevoie ci a face mici degustari cate o lingura cat de cat de gustare la fiecare nou tip de mancare facut in casa.
M-am saturat de acea femeie care isi linge degetele si care stie ca nu este un gest politicos dar care totusi o face pentru ca exista replica ,, da ce ma vede cineva? "
Apoi ea are o obsesie pentru gatit si pentru curatenie vazand praf si murdarie in multe locuri din casa unde nimeni nu s-ar uita vreodata sau unde tu te uiti ca chioru si totusi ti se pare totul in regula. Ei, ea mai gaseste mizerie bre, are ochiul format pentru orice firicel de praf.
Apoi multi zic ca fac mancare de placere si curatenie de placere prin casa pentru ca se plictisesc sau vor sa incerce ceva nou. Apoi merg la sot sau copil si iese un scandal pe tema ca nu a fost ajutata.
Nu inteleg cum o femeie poate veni apoi uneori de la servici si sa se apuce sa faca mancare cu toate ca eu ca barbat nu m-am plans vreodata ca nu as avea ce manca.
Prefer femeia care nu sta toata ziua prin bucatarie sa faca mancare, si totusi nu am habar cum ar arata un nou model de femeie. Poate ca intre varsta de 20-30 de ani cand ea nu statea la cratita, mancam ce apucam si nu incercam sa ne aratam unul la celalalt cat de mult muncim, cat de competitivi suntem unul cu altul sau ca modul de aratare a simturilor unul pt celalalt s-a transformat intr-o fantastica neobosita placere pt gatit cand stim ca sunt atatea moduri cel putin la 20-30 ani de a arata asta.
Apoi cum o fi sa traiesti cu o femeie cat o planeta in casa? Bineinteles daca e o planeta sigur are probleme cu inima si o dor multe chestii, cam plangacioasa din fire care in urma atentiei cersite de la sot in continuu in concluzie a vrut sa arate : am facut o plaga dorind sa te uiti la mine.
Ps : Nu trebuie uitat ca de mici facem pipi in pat..si in urma boacnelor care le facem, juliturilor care le luam la trante primim atentie,mangaiere acadele si jucarii de la parinti ca sa ne linistim.

sâmbătă, 15 mai 2010

A fi sau a nu fi prost sau destept


Cu multi ani in urma cultura indiana a inceput sa si lase pasi mici pe linia vietii mele. Una din schimbarile care le-a produs este la nivelul atitudinii ca atunci cand cineva incearca sa ma jigneasca sau sa ma imbranceasca cu un cuvant prea direct reactionez si tratez situatia ca si cum este doar un cuvant despartind aceasta de restul realitatii de care sunt inconjurat.
Atunci cand cineva ma face prost am o senzatie foarte rapida in care ma detasez de ceea ce a spus. De fapt aceasta nu este deloc o noutate in privinta tuturor persoanelor care ma inconjoara. Cred ca fiecare om care exista este prost dar si cred ca fiecare om este destept. In unele situatii este prost ( adica nu se descurca ) si in unele situatii este destept ( adica se descurca ). Poti sa fii destept atunci cand inregistrezi o caseta audio dar poti sa fii prost cand conduci o masina. Daca ar fi sa stau sa enumar o multime de situatii in care sunt prost cred ca as gasi o multime iar daca ar fi sa enumar cele in care sunt destept as mai sta oleac pe ganduri. Cred ca a intelege ca esti cam prostut este ceva cat se poate de destept. Dar a te considera in totalitate destept este ceva cat se poate de prost.