O drumetie pe la yoga

De o vreme mai indelungata urmez o metoda care ma ajuta sa aflu ce se intampla mai exact cu mine. Si anume aceea de-a incerca sa vad cat de des imi pierd controlul intr-o zi. Raspunsurile la intrebarile pe care le caut in legatura cu mine se intampla deseori ca le gasesc cand pun capul pe perna inainte de a adormi. Atunci ma ridic din pat repede aprind becul iau un caiet si scriu ceva din ce cred eu ca mi a oferit o intelegere mai larga asupra mea.
Aseara mi a venit in minte un lucru ce nu mi oferea echilibru cand mergeam la yoga acum cativa ani.Frecventand acest curs care este deosebit de axat pe perfectionarea gandului, pe alchimizarea lui si pe atentia deosebita asupra propriilor ganduri am dat in urmatoarea problema :
Cand ma gandeam negativ, cand incepeam sa ma ingrijorez sau ziceam un ,,firar sa fie'' automat dupa atitudine negam tot ceea ce am fost cu cateva clipe inainte. Cu alte cuvinte incercam sa ma cenzurez pe mine de propria mea negativitate. Si astfel promovam frustrarea pentru ca nu ma acceptam pe mine.
Era un loc unde se promova zambetul, buna dispozitie iar eu imi ziceam : daca sunt trist inseamna ca sunt slab. Acum realizez ca comiteam o mare greseala gandind asa pentru ca nu mai eram eu insumi si chinuindu-ma sa pun aceasta masca imi taia din abilitatile de comunicare si ma pacaleam pe mine insumi. Apoi e gresit sa gandesti ca toti se uita la tine sau sunt atat de interesati de tine cand de fapt nu este asa.

Nici macar in cuplu nu este vorba de un intreg total. Ci fiecare isi are propria sa desaga pe care o poarta cu unelte total diferite fata de celalat, si tot tu cu tine ramai. Aplicarea acestui gand ca eu sunt cu mine insumi intotdeauna imi oferea un ton de naturalete si ma facea sa fiu eu insumi.
Daca ramai tot tu cu tine asta nu e motiv de ingrijorare ci inseamna ca pastrezi o sarbatoare a cuvantului, a relationarii cu celalalt.
Oamenii nu mascheaza doar faptul ca sunt fericiti ci si ca sunt tristi.
Daca in ashram la yoga se muta o banca, se asezau niste scaune, era de batut un cui bineinteles ca din 40 toti vroiau sa mute acea banca, sa mute acele scaune etc pentru a simti responsabilitatea, pentru a relationa ori pentru a simti ca el are controlul. Daca nu faceau asta se simteau unii mohorati pentru ca simteau ca li se fura ceva ce practic nu au avut niciodata ?