Deoarece o cautare de sine pentru autoare inseamna si a calatori in India care prezinta una din punctele forte ale domeniului meu de interes voi pune urmatorul titlu:
Intre "lasa sa se faca" si "fuga de suferinta"
Pe cand la crestini se propune o atitudine de pasivitate in ceea ce priveste fuga de suferinta in India se pare ca lucrurile nu par a sta deloc la fel. Ei propun tehnici, si o intreaga filosofie ca sa faca asta.
Autoarea de fata ne vorbeste despre yoga ca o unire dintre minte si corp. Ne spune ca suferinta are diferite tipuri de denumiri in functie de culturi : dezechilibru se numeste la taoisti, ignoranta la budisi iar iudeo-crestii o numesc pacatul originar.
O mare durere a oamenilor este acea dorinta care zace in ei de a agonisi cat mai mult si nu numai lucruri, ci si informatii dar ei uita un lucru esential pe care Epictet ni-l sopteste : ,,Il porti pe Dumnezeu in tine fara macar sa stii asta"
Yoga te invata cum sa nu fii ingrijorat pentru viitor si cum sa nu-ti faci griji pentru ceea ce-ai fost in trecut.
Autoarea se pare ca a trecut si prin niste chinuri in India pentru a putea intelege ceea ce fac ei cand mediteaza acolo. Si-a tras chiar si un guru (gu -intuneric, ru - lumina), a ascultat pareri care spuneau ca prin rugaciune vorbesti cu Dumnezeu pe cand meditand ajungi sa il asculti, si a inteles ca mai toti, marea majoritate care practicau yoga incercau sa se umple de o energie luminoasa euforica prin interior. Japonezii o numesc Ki, budistii chinezi chi, cei din Bali ii spun taksu, crestinii o numesc Sfantul Duh.
Eu o stiam insa cu denumirea de Kundalini si ca sta la baza coloanei vertebrale dar asta nush pe unde isi are originea.
Oricum e o carte extraordinara, se gasesc chiar si filme pe you tube cu autoarea care vrea sa-si mai balaceasca gandurile si ochii ;)
Acum o zi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu