Longevitate, frustrari

Ma simt slabit si dau vina pe faptul ca imbatranesc. Desi stiu ca nu este bine pentru minte sa zic ca imbatranesc totusi o zic si simt ca vreau sa ma duc in librarie sa mi iau toate cartile despre longevitate si anti imbatranire.
Cica incerc sa mi mentin o alimentatie sanatoasa sa nu bag in mine tot felul de porcarii cum fac altii din jurul meu si cu toate astea ma simt slabit, racesc foarte repede si o tin intr-o continua raceala de saptamani de zile.
Altii merg cu maneca scurta, pantaloni scurti pe afara si eu tre sa port 70 de bulendre pe mine si tot mie frig. Urasc sensibilitatea, urasc corpu asta tampit care pe zi ce trrece parca se regenereaza tot mai greu, disper cand ma gandesc la ideea ca altii nu fac nici un efort in privinta sanatatii lor iar eu care ma chinui zilnic si cu toate astea ma simt ca o leguma mai tot timpul obosit.
Ajung sa dau vina pe servici ca ma seaca de energie si nu mi ramane deloc timp sa ma odihnesc incat ajung cateodata sa simt ca am sa ajung in paradis cand nu o sa mai merg la job si totusi stiu ca nu e deloc asa. Vremea asta tampita de doi bani ma tine in casa in continuu si cand ma gandesc la alte clime din alte tari am frustrari pe propria patrie.
Altii plutesc in viata lor facand eforturi mici si obtinand ceva rapid iar altora le ia ani multi ca sa ajunga unde ajung ceilalti.
De la simpla invatare a unei poezii la scoala pana la evolutia la servici. Unu prinde din clasa, sau citeste de 5 ori si altu tre sa citeasca de 80 ori pana retine ceva. Imi urasc propria existenta tampita si incapacitatea de invatare la fel ca a celorlalti.