Despre prietenie

Prietenia nu e ca mariajul. In prietenie nu semnezi nici un contract, nu ai pe nimeni care sa vina sa ti dea sfaturi in privinta asta sau care ar parea indreptatit sa o faca.
Nu exista prietenie din partea caruia sa ai dovada clara ca ea este cea care va tine pana la sfarsitul zilelelor tale. Poti doar sa visezi cum va fi peste ani si ani cel cu care stai astazi de vorba. Din expierenta mea prietenii s-au indepartat mai toti care i-am avut cand eram mai mic iar unii au disparut de tot. Cei de astazi se prezinta parca mai clar ca cei dinainte dar nu in privinta duratei ci mai degraba in privinta instabilitatii.

Lunga vreme am avut senzatia ca eu fug dupa prieteni, ca ei nu prea fug dupa mine. Ca eu sunt cel care sunt uitat si nu eu sunt cel care uit.
Poate ca tre sa fii cineva ca sa fii cautat, poate ca tre sa fii cineva ca sa dureze o prietenie, poate ca vizitele care iti sunt facute nu iti sunt facute tie atunci cand esti vizitat ci sunt facute pentru a-si linisti el constiinta, ati povesti ultima achizitie in materie de laptopuri, telefoane, masini. Cu alte cuvinte pentru a se lauda el. Dar ce inseamna a avea o relatie de comunicare?

Exemplu de comunicare cu semnul intrebarii : De prea multe ori mi s-a intamplat sa mi se puna o intrebare iar cel care a pus intrebarea sa nu astepte raspunsul ci sa fuga.

Gandindu-ma la prietenie m-a facut sa ma gandesc la filmele si cartile cu prietenii foarte buni care cautau o comoara. Dupa ce au gasit-o cei doi se luau la harta.
Cel care credeai ca iti e prieten te injunghie pe la spate in urma urii, invidiei, lacomiei, dorintei de putere si a o gramada de stari pe care nush de ce le-a pus Dumnezeu in noi si daca chiar e una din lucrurile pe care tre sale controlam. Tot ceea ce pot spera in privinta mea este ca am ales un drum in incercarea de-ami controla aceste stari.
Zic controlez dar nu sunt sigur ca asta e ceea ce fac caci uneori parca mai mult le observ la celalti iar daca le observ la mine nu pot sa ajung decat la a ma ura pe mine insumi pentru ceea ce sunt. Cum pot lua nastere asemenea stari de ura, invidie, lacomie, dorinta de putere si sa nu fii renegat de tine insuti ?
Ajung sa ma simt asemenea unei papusi trase de ate de cineva ascuns in spatele cortinei. Nu stiu cine este in spatele cortinei, cine trage de ate dar stiu ca ceva ce nu cunosc ma controleaza si ma face in asa fel incat sa am ceea ce nu mi doresc.
Aceste stari. Aceste stari care exista in toti oamenii si care au nenorocit atatea destine, atatea prietenii, relatii, rude, familii. Dorinta de-a avea mai mult, de-a fi tu sus, de a fi tu unic, de a fi tu cel mai bun, de-a avea si tu ce are celalalt.
Mai frapat am fost cand am descoperit ca poti ura si poti fi urat, invidiat chiar si pentru propriul tau ras, propriul tau zambet, propria ta fericire.

In prietenie, cel de alaturi cu care petreci timp si care te injunghie (adica care da in tine)nu pare a fi mai prejos decat proprii tai parinti. Zic asta pentru ca atunci cand eram mic mana de la care primeam mangaiere era si mana care ma batea si acelasi principiu cred ca se aplica si in cadrul prieteniei. Creanga de asemenea zicea ca bataia nu e rupta din rai. Situatiile insa sunt un pic diferite pentru ca bataia mamei era una iar ura starnita de prietenul de alaturi este alta. Sau cel putin asa cred. Nu cunosc rezolvarea puzzleului.

Stiu doar un singur lucru ca in prietenie la fel ca in toate situatiile de viata merge spus acelasi lucru si anume : In viata de ceea ce poti fi sigur este ca nu poti fi sigur de nimic. Nu exista siguranta.