File de jurnal - 10 iulie 2008

M-am hotarat sa botez copacelul din sufragerie. E un gref pe care l-am neglijat multa vreme asa ca pentru ca tot in ultima vreme descopar o atractie pentru copaci o sa-l botez : Cri. O sa vad poate o sa i rezerv putin din timpul meu in fiecare zi mai ales acum ca are si o personalitate.
Zilele astea am mancat multe portii de prajituri Tiramisu si m-am intrebat daca unii nu fac facultati doar ca sa impresioneze asa cum altii isi cumpara tot felul de produse din oras pentru a se lauda si a face impresie buna. Adevarul e ca a face facultati rasuna mai puternic decat daca ti ai schimba nush ce lucruri prin casa.
Aberez, de fapt fiecare lucru are utilitatea lui si puterea de atractie in functie de cel care priveste. Daca as face o multime de facultati in viata asta cred ca le as face cu intentia ca sa modific moartea de dupa viata mea. Cred in teoriile lui Jung cu inconstientul colectiv si tocmai de aceea sunt de parere ca pot modifica viitorul chiar si dupa ce eu nu mai sunt. Intrebarea este ce fel de gonguri dau in afara de proiectele mele spre care tind spre viitor :
un master in psihoterapie
o carte macar pentru familie
o biblioteca mare
sa citesc : Dostoevsky, Kafka, Razboi si pace, Dune, James Joyce - Ulise
sa invat sa cant la pian
sa-mi cumpar pian
sa fac un site in care sa promovez reclame la goblene
sa vizitez India, Africa sau Japonia...o sa vedem
sa cumpar un apartament..daca mai apuc..dar cam greu..
La ultima dorinta ma gandesc ca nush daca voi apuca sa o realizez, probabil va trece in proiectele viitorului copil cine stie..ma gandesc aici la posibilitatea ca oricine isi doreste o casa mare..si s-ar putea sa fie o tinta buna pt el daca nu se va indeplini asta. Nu va fi neaparat biletul spre fericire in totalitate dar e o directie.
In ceea ce priveste facultatile o sa vreau sa merg la mai multe in timpul meu liber, in functie de pasiuni, poate la mastere..sa gasesc profesori care sa mi placa.
Imi place sa invat lucruri noi si decat sa colind canalele tv la fel cum fac multi pentru a invata ceva prefer sa merg mai clar spre ceea ce mi place.

Despre aparitia monotoniei

Nu demult ma gandeam la factorii care pot sa duca la monotonie in cuplu.
Desi de multe ori pare totul atat de clar si de exact atunci cand ei doi se vad lucrurile nu stau chiar asa. Ea/el se duce acasa si incepe sa vizulalizeaze in mintea ei tot felul de scenarii care mai de care mai fastuoase, si chiar daca se poate sa incerce sa aiba intalnirea mult mai devreme in mintea ei pentru ca ea nu mai are rabdare pana la intalnire. Si astfel a fi singur cu tine uneori nu este a fi singur cu tine. Nu mai exista o sarbatoare a intalnirii intre cei doi si nici atat o sarbatoare in care fiecare petrece ceva timp cu sine insusi.
De multe ori mergem la intalnire crezand ca stim ceea ce se va petrece la acea intalnire, dar adevarul e ca niciodata nu vei sti, daca partenerul te va saluta prieteneste, ungureste, chinezeste sau romaneste. Nu stii cu ce se va imbraca, cum va raspunde la o intrebare, fapt care va determina starea de peste zi si va trezi anumite efecte psihice. Nu stii exact incotro vei merge, si ce senzatii iti va transmite locul spre care mergi.
Exemplele pot continua dar ceea ce vreau sa sublinez este ca detaliile mici fac schimbari majore, si cu cat par mai mici si nesemnificative cu atat exista tentatia de a nu le da atentia cuvenita iar pe viitor aceste piticanii ale inconstientei se pot transforma intr-o furtuna cum de mult nu a mai existat sau pot duce la ceea ce fiecare isi doreste sa fie.
Dorinta aceea de a fi o intalnire de iesit din comun ca de exemplu acel vis ,,ce ar fi daca as nimeri pe o insula pustie cu o tipa/tip tare" , sau ,,sa fiu doar eu si ea pe pamantul asta fara nimeni " pare a fi ceva cat se poate de trecator in categoria visurilor atunci cand ajungi sa capeti o maturitate in relatie.
Caci cum poti altfel sa te maturizezi decat in cadrul unei comunitati care te va sprijini atunci cand te plictisesti de acea ,,insula pustie".
Ceea ce gasesc grozav insa e ca o insula pustie poate fi si in societate daca ai ochi sa o vezi dar cum multi cred in ideea ca toti se uita la ei concluzia pare sa capete alta intorsatura.

Gabriel Liiceanu - Despre seductie

Iubirea nu e doar dulce ci si cea mai grea povara care i-a fost omului sa duca.
Si daca e asa de grea nenea Liiceanu a incercat sa o usureze oferind niste scurte comparatii intre povestea de dragoste dintre Heidegger & Hanna si personajele lui Sheakspeare ,,Romeo si Julieta".
In analogiile dintre cele 2 cupluri pare a zice : e bine sa porti o conversatie inainte de a trece la sex pentru ca daca aceasta va lipsi parca in timpul actului exista un gol. Poate ca de fapt conversatia de dinainte este cea care pregateste spiritul pentru a fi mai armonic :)
Spre partea a doua a cartii parca ar vorbi despre excese pomenind de Boccaccio cu Decameronul sau in care este vorba despre un grup de maici, maicute, calugari, stareti ci isi dau frau liber simturilor, dorintelor.
Ei nu le mai infraneaza ci le lasa libere sa zboare, devenind toti niste maniaci dupa sexualitate ce are sa le puna capac intr un final.
Lacomia sexualitatii ii va tulbura pana la urma.
Fateta comicului nu lipseste din scena in care staretul si altii ajung sa critice atitudinea deschisa placerilor trupesti, dar pe care cu cateva clipe inainte le au avut chiar ei. Aceasta pare sa sublinieze intr-un fel zicala ,,Fa ce spune popa, nu fa ce face el".

O drumetie pe la yoga

De o vreme mai indelungata urmez o metoda care ma ajuta sa aflu ce se intampla mai exact cu mine. Si anume aceea de-a incerca sa vad cat de des imi pierd controlul intr-o zi. Raspunsurile la intrebarile pe care le caut in legatura cu mine se intampla deseori ca le gasesc cand pun capul pe perna inainte de a adormi. Atunci ma ridic din pat repede aprind becul iau un caiet si scriu ceva din ce cred eu ca mi a oferit o intelegere mai larga asupra mea.
Aseara mi a venit in minte un lucru ce nu mi oferea echilibru cand mergeam la yoga acum cativa ani.Frecventand acest curs care este deosebit de axat pe perfectionarea gandului, pe alchimizarea lui si pe atentia deosebita asupra propriilor ganduri am dat in urmatoarea problema :
Cand ma gandeam negativ, cand incepeam sa ma ingrijorez sau ziceam un ,,firar sa fie'' automat dupa atitudine negam tot ceea ce am fost cu cateva clipe inainte. Cu alte cuvinte incercam sa ma cenzurez pe mine de propria mea negativitate. Si astfel promovam frustrarea pentru ca nu ma acceptam pe mine.
Era un loc unde se promova zambetul, buna dispozitie iar eu imi ziceam : daca sunt trist inseamna ca sunt slab. Acum realizez ca comiteam o mare greseala gandind asa pentru ca nu mai eram eu insumi si chinuindu-ma sa pun aceasta masca imi taia din abilitatile de comunicare si ma pacaleam pe mine insumi. Apoi e gresit sa gandesti ca toti se uita la tine sau sunt atat de interesati de tine cand de fapt nu este asa.

Nici macar in cuplu nu este vorba de un intreg total. Ci fiecare isi are propria sa desaga pe care o poarta cu unelte total diferite fata de celalat, si tot tu cu tine ramai. Aplicarea acestui gand ca eu sunt cu mine insumi intotdeauna imi oferea un ton de naturalete si ma facea sa fiu eu insumi.
Daca ramai tot tu cu tine asta nu e motiv de ingrijorare ci inseamna ca pastrezi o sarbatoare a cuvantului, a relationarii cu celalalt.
Oamenii nu mascheaza doar faptul ca sunt fericiti ci si ca sunt tristi.
Daca in ashram la yoga se muta o banca, se asezau niste scaune, era de batut un cui bineinteles ca din 40 toti vroiau sa mute acea banca, sa mute acele scaune etc pentru a simti responsabilitatea, pentru a relationa ori pentru a simti ca el are controlul. Daca nu faceau asta se simteau unii mohorati pentru ca simteau ca li se fura ceva ce practic nu au avut niciodata ?

Scapa de singuratate, renunta la prejudecati

,,Scapa de singuratate, renunta la prejudecati'' este o carte pentru femeile isi cauta un partener si nu l-au gasit inca. E dedicata celor care au olecuta probleme cu vederea si nu si dau seama ca sunt inconjurate de barbati pretutindeni inclusiv la servici si ca vina este doar a leneselor care habar nu au sa se controleze si sa si stie exact parametrii tipului de barbat pe care si-l cauta :
unu indreptat spre sex si sport
intelectual
muncitor obosit
vreun miliardar ce are o casa cu 30 de camere caruia nu i ajunge timpul sa le viziteze pe toate.
Nu este atitudinea mea sa le numesc astfel ci si a autoarei care este o femeie.
E o carte ce e dezamagitoare si care nu am avut rabdarea sa o citesc decat printre randuri. In unele cazuri poate fi mai buna decat revista ,,bravo'' si ,,popcorn''.
Te invata cum sa fii sexy oferind sfaturi de genu :
- lasa-ti parul mai lung
- inainte de a iesi in oras vezi daca iti simti propriul parfum altfel e un parfum prost
- pentru a avea bani profita intotdeauna de reduceri
- tine cont de faptul ca parul curat pieptanat emana sanatate ceea ce e atragator

Munte si abis

Avand in vedere ca cei mai inalti si incantatori munti cuprind si cele mai infricosatoare abisuri pot spune ca traiesc cam acelasi sentiment odata cu terminarea facultatii. Teoria care zice ca frumusetea vietii consta in drumul parcurs si nicidecum in atingerea telurilor pare cat se poate de adevarata.
Am terminat facultatea de filosofie si nu simt altceva decat un mare gol, sau poate chiar o coborare necesara de pe munte. Iar cand o sa termin de coborat urmeaza sa mi aleg un alt munte pe care sa urc.
A termina o facultate, un liceu sau cu un loc de munca nu pare absolut deloc ceva pe cat de simplu pare. Nici macar coborarea scarilor din bloc nu e simpla.
A merge sa te casatoresti la biserica e analog cu terminarea unei facultati poate cine stie. Nu zic asta din proprie expierenta ci pentru ca am auzit ca s-ar infatisa un gol dupa casatorie.

Dementia praecox

Priveam ca un nebun prin transparenta ta
Incercam sa adun globulele rosii si albe din sange
Sa analizez compozitia elementelor celulare ale sangelui
Pentru ca nu vroiam sa se rataceasca
Pentru ca vroiam sa fii tu
Sa nu te pierzi in dementia praecox.