marți, 22 iulie 2008

Gabriel Liiceanu - Despre ura


Spre sfarsitul secolului XIX se descopera ca ura poate fi organizata. Altfel spus ea poate indusa, argumentata, explicata, teoretizata, prevazuta cu un scop, cu un program si pusa in mod sistematic la treaba. Si cine are datoria de a organiza ura decat intelectualul.
Gabriel Liiceanu incearca sa faca o munca de pionier ca un intelectual ce este vizand faptul ca cu cat ura se strange in jurul fiecaruia mai tare, cu atat sensul aceluia este mai bine conturat. Se traieste mai bine intr-o societate in care se uraste mult. De ce? Pentru ca daca cineva te uraste inseamna ca existi sau altfel spus esti urat deci existi.

Nu poti ura fara sa dai doi bani pe cineva. Ca sa-l urasti trebuie sa-l consideri egal cu tine sau mai presus de tine.
Daca o fata de exemplu ajunge sa urasca un baiat pentru ca el a criticat o inteleg de aici ca ea candva a avut niste simtaminte in privinta lui deci rezulta ca ii pasa si acum.
Mai rau este posibil atunci cand ajungi sa urasti dintr-o neputinta de a iubi dar si asta e o solutie.
Oare salvatoare?

Este acelasi lucru sa urasti pe cineva pentru ca arata intr-un fel anume sau are o casa mai mare decat ai tu, cu sa urasti pe cineva pentru ca, sa zicem, ti-a omorat copilul sau ti-a distrus destinul ?
Oare daca il urasc pe profu meu de la facultate care mi-e vecin si care mi a pus nota mica mai tarziu voi ajunge sa-l indragesc pentru ca a lovit in mine si pentru ca m-a zdruncinat mai tare?
E sanatos sa urasti? E rau daca urasti?

Pentru mine a ramas o dilema in continuare ce mai are nevoie de clarificari.

1 comentarii:

alexa spunea...

ai citit usa interzisa a lui liiceanu? merita. la urma urmei de unde vine ura?din lipsuri.daca stii sa ti le compensezi ajungi chiar sa nu cunosti acest, urat sau nu. sentiment...